Cum am luat contact cu niste dureri din copilarie la un workshop de dans

24.02.2018

Vineri seara vorbisem cu 3 prietene sa mergem sa dansam in oras. Inainte de asta, Alina, prietena mea, ne-a propus sa mergem la Hermitage.urban spiritual hub si sa participam la un workshop de dans. Cum dans cu dans suna bine in orice varianta, am zis da fara sa ma gandesc prea tare la ce urma sa se intample.

 

Imi place mult sa dansez, desi trebuie sa recunosc si faptul ca habar nu am sa o fac. Sunt prea concentrata ca sa ma misc firesc si adesea ma simt „self-conscious” fara vreun motiv anume. Anii in care am predat pilates m-au invatat sa constientizez fiecare miscare si din pacate reusesc destul de rar sa ma relaxez cand dansez. Mai am si mana dreapta rupta, asa ca am acceptat cam fara incredere in mine planul de a dansa o seara intreaga.

 

Inainte de a merge la Hermitage am aruncat un ochi pe ce fac ei acolo. Nu pot sa spun ca rezonez prea tare cu practica metodica a spiritualitatii, desi am o preocupare constanta in directia aceea, insa e un loc in care, daca sunteti in cautarea unui echilibru interior va recomand sa il studiati si chiar sa il vizitati.

 

Workshop-ul Roots and Wings promite o experienta menita sa schimbe vieti, cu tot soiul de intrebari profunde:

– De unde eşti?
– Ce înțelepciune poartă corpul tău ca materie?
– Miscările prin care strămoșii tăi îți vorbesc?

 

Trebuie sa admit ca intrebarile astea nu ma fac sa rezonez in vreun fel si nici nu ma inspira, dar eu voiam sa ma misc putin si sa scap de o senzatie suparatoare de tensiune pe care o aveam in corp de cateva zile. Prima parte a workshopului de dans se desfasura vineri seara, era despre dansul celor 5 ritmuri si includea o prezentare minimala a ceea ce urma sa se intample sambata si duminica la curs.

5Rythms este o modalitate de meditatie prin miscare dezvoltata de Gabrielle Roth prin 1970. Se bazeaza pe tot felul de practici si concepte samanice, mistice si extatice, dar ce am inteles eu din ce am practicat vineri seara este ca te ajuta sa iti muti atentia spre tine.

Spre zone diferite ale corpului, care au drept corespondent un anume ritm al muzicii si miscarii si practic m-a ajutat, pentru cateva ore, sa ma misc liber, fara sa imi pierd conectarea emotionala cu propriul corp. Aici sunt mai multe informatii despre 5Rhythms, nu o sa insist foarte tare asupra metodei.

Am inceput sa dansam si simteam fiecare tensiune in corp. Ma durea ceafa, ma simteam cocosata si muzica ciudata ma facea sa ma simt inadecvat. Ne uitam unii la altii parca incercand sa depasim stangaciile initiale si ii remarcasem imediat pe cei care aveau experienta cu practica dansului extatic sau cu dansul in general. Se miscau dezinvolt, ocupau spatiul, miscarile lor erau fluide si ample. Eu ma chirceam si ma durea spatele si simteam ca nimic in corpul meu nu ma asculta.

Primul dans era al pamantului. Imi simteam picioarele puternice si cumva eram recunoscatoare pentru asta, pentru ca simteam ca imping serios cu picioarele pamantul. Am inchis ochii si am inceput sa dansez si, in opozitie cu picioarele din ce in ce mai puternice, spatele meu era din ce in ce mai tensionat. Simteam ca ma cocosez cu fiecare miscare si mainile erau tot mai grele.

Al doilea dans, al focului, m-a facut sa topai si sa ma misc rapid. Mi-a crescut pulsul, am simtit ca incep sa transpir si incercam sa imi tin abdomenul incordat, fara prea mare succes. Ramanea cu mine senzatia aia de tensiune in spate, ma durea mana si ceafa.

Al treilea dans, al apei, era cel al mintii. Multitudinea de sunete fara nicio noima mi-a brutalizat initial urechile, dar mi-am lasat corpul sa se miste si am inceput sa imi misc umerii, gatul si capul. Mi-am despletit parul si mi-am inchis ochii. Ma simteam cumva obosita, dar libera. Ma ametea zbenguiala cu ochii inchisi si imi era frica sa nu ma lovesc de cineva.

Al patrulea dans, al aerului, mi-a fost cel mai greu. Pur si simplu nu imi venea sa intind mainile, ma simteam gheboasa si tensionata, ma durea spatele si faceam efectiv efort sa ridic mainile si sa imi indrept spatele. Stateam pe loc, pentru ca nu reuseam sa imi coordonez mainile si picioarele. Am respirat adanc si cu fiecare respiratie imi miscam bolovanos bratele.

Al cincelea dans, al eterului, mi s-a parut mai natural, ma simteam mai bine in timp ce dansam. Puteam sa ma misc putin mai bine si parca reuseam sa imi indrept cocoasa. Respiram adanc si am inceput sa ma plimb mai bine prin sala intunecoasa care devenise deja foarte calda. Sub talpile goale simteam denivelarile parchetului si ma obisnuisem cu suprafata. Ma ciocneam din ce in ce mai putin de ceilalti si ma miscam mai liber chiar si atunci cand aveam ochii inchisi.

A urmat apoi o pauza de odihna si de explicatii. Pamantul reprezenta lucrurile mari, concrete, pe care le facem sa se intample. Focul reprezenta zona intima, a inimii si a sexualitatii, intr-un intreg cu tot sistemul digestiv. Mi-a placut ca zona din corp delimitata includea si inima si pelvisul, conexiune la care trebuie sa admit ca uneori nu ma gandesc prea serios. Apa reprezenta mintea, cu forma ei nedefinita si mereu in schimbare, iar ritmul usor haotic se referea la agitatia si zumzaiala permanenta din capul nostru. Avea tot sensul din lume. Ma tot intrebam care e treaba cu tensiunea din spate pe care o simteam.

Dansul aerului era al impotrivirii in viata si usurinta cu care mergi inainte cum te poarta viata. Eu sunt o capoasa si o hotarata sa nu iau nimic de-a gata, asa ca atunci am inteles ca poate si de acolo veneau si tensiunile pe care le simteam.

De la toate impotrivirile mele dintotdeauna. Eterul mi s-a parut prietenos, mai ales ca mi-a placut sa ocup spatiul si sa ma joc cu el.

Am reluat dansul cu mici ghidaje din partea trainerului, care sa ne faca sa ne concentram atentia asupra semnificatiei miscarilor. Eram participanti de toate felurile, mai ales femei, dar erau si vreo 3-4 domni care pareau curiosi si deschisi sa experimenteze, dar si o scumpete de fetita de vreo 4 ani care chiar era o bila de energie.

A doua oara, constientizand semnificatia alocata dansului aerului, am reusit sa ma eliberez de tensiune si sa ma misc liber si confortabil. Am parcurs mai toate exercitiile fara probleme, chiar simtindu-ma bine si energizata de tot procesul. Ultima etapa, a eterului, mi-a mutat atentia de la spatiul extern la participantii la dans, m-a conectat cu ei si apoi indicatia a fost sa ne mutam atentia spre noi.

M-am simtit conectata cu corpul meu si simteam lacrimile cum incep sa imi curga pe obraji. Mi-am simtit corpul dureros, cu totul, sub greutatea tuturor suferintelor emotionale. Mi-au vajait in cap momentele de suferinta care m-au marcat pana acum si simteam ca ma prabusesc efectiv. Am alergat spre prietena mea, Alina, plangand. Si-a deschis bratele si m-a strans in brate in tip ce eu plangeam cu sughituri. Brusc, am simtit doua manute mici si calde ca ma mangaie pe umeri. Fetita cea mica a venit la noi, ne-a strans pe amandoua in viata si a inceput sa ne vorbeasca.

-fetelor, nu mai fiti suparate, problemele trec.

-si eu eram trista cand eram mica, dar acum am crescut si nu ma mai doare

-dumnezeu ne-a creat, din lumina. parintii nostri doar ne ingrijesc.

-am crescut acum, e mai usor ca atunci cand eram mici.

Trebuie sa recunosc – mi s-a scurtcircuitat creierul, efectiv. Fac de multi ani psihanaliza, dar nu am reusit sa ma conectez atat de crud cu ranile din copilaria mea si nici nu am reusit pana vinerea trecuta sa ma simt atat de „crescuta”.

Plansa, in bratele prietenei mele, cu un copil de 4 ani care imi explica cum a depasit ea durerea pe care a simtit-o cand era bebelus.

Desi nu rezonam cu viziunea deistica a problemei, imaginea parintilor care doar ne ingrijesc mi-a facut bine si am simtit ca am crescut. Mi-am sters lacrimile, mi s-a linistit plansul si incepeam sa simt ca scap de senzatia aia de presiune din corp si din cap.

Eram obosita, dar ma simteam bine.

Nu stiu cum a fost cursul mai departe, pentru ca nu am mai fost si in zilele urmatoare. Dar momentul ala de eliberare si plans mi-a facut bine, mai ales ca mi-am dat voie sa fiu libera si autentica in public, in fata unor oameni pe care nu ii cunosteam.

 

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii