Siguranta emotionala, un altfel de kink

19.02.2018

Siguranta emotionala cred ca este elementul care lipseste cel mai adesea si in modul cel mai dureros din relatiile care se infiripa la varsta adulta. In textul asta am sa fac o mica paralela intre BDSM si nevoia noastra de siguranta emotionala, ca tot e la moda ultima capodopera cinematografica cu umbre gri. Citeste mai jos de ce cred ca jocul de-a siguranta emotionala si implicit lipsa ei este noul kink urban.

In BDSM, fundamentul relatiei de dominare/submisie este increderea. Un dominator bun, fie el barbat sau femeie, va construi gradual, autentic, organic, relatia cu sub-ul. Nu ma refer acum la pornosagurile ieftine in care iti iei doua palme peste fund si gata, ai fost dominat. Vorbesc despre relatia autentica submisiva, in care sclavul isi are respectate sentimentele si tot ritualul de supunere si dominare se desfasoara echilibrat, intr-un cadru intim si autentic. Pe parcursul construirii relatiei dom-sub, atat stapanul cat si sclavul se descopera reciproc, se armonizeaza si isi testeaza reciproc limitele intr-un cadru de siguranta. Elementul esential din cadrul jocului erotic de BDSM este existenta parolei, cea care marcheaza atingerea limitelor fizice, emotionale sau intelectuale ale sclavului. In mod paradoxal, desi cei implicati se afla acolo pentru a-si depasi limitele durerii, ale umilintei, ale impersonarii sau explorarii fetisiste, esenta relatiei dom-sub este ca la un singur cuvant, jocul inceteaza, cei doi revin instantaneu la realitate si sub-ul are, astfel, controlul de a opri oricand ritualul de dominare.

Existenta acestui cuvant sigur balanseaza relatia in BDSM si asigura respectarea contractului intre cei doi.

Mi-a venit sa fac aceasta paralela pentru ca am tot vorbit in ultima vreme despre nevoia de limite, despre nevoia de echilibru in relatii si pentru ca, din pacate, vad si traiesc tot mai des relatii dezechilibrate, bazate pe putere si impinse spre functionare din nevoia de siguranta materiala, sociala sau pur si simplu din lipsa unor optiuni mai bune. Asa am ajuns in ipostaza in care sa tanjim dupa confirmari tot mai clare, mai rapide si mai vizibile, asa am ajuns sa parcurgem cu repeziciune relatii cu oameni pe care de fapt nu ii cunoastem si cred ca ajungem oarecum sa confundam semnele de atasament anxios cu iubirea, doar pentru ca asa am fost educati de social media si filmele americane.

In relatiile sentimentale si implicit sexuale, increderea ar trebui construita pas cu pas. Asa cum in BDSM nu te apuci sa cotonogesti din prima sub-ul pana nu ii testezi putin limitele, exact la fel, in relatia de cuplu, apropierea ar trebui sa vina constant. Din pacate, pentru ca functionam cu totii pe repede inainte, ajungem relativ rapid sa consumam si relatia sexuala si sa ne inchipuim ca avem o relatie cu persoana respectiva dupa un timp foarte scurt. De aici si problemele consecutive, pentru ca in realitate nu il cunoastem prea bine pe omul cu care ne impartim noptile, sexul si nesigurantele.

In BDSM lucrurile stau oarecum clar, pentru ca stie toata lumea de ce se afla in dungeon. In relatii, din pacate, nu e atat de simplu. Barbatii au invatat rapid mantra lui „imi doresc o relatie care sa ma faca fericit, dar nu am gasit inca persoana potrivita”. Ca doar n-o sa spuna saracii „vreau sa ti-o trag si sa dispar, si poate ca daca sexul e super mega bun as vrea sa ne mai vedem”. Va dati seama ca evolutia functioneaza si in cazul lor si s-au prins ca ajung mai repede in pat daca se joaca frumos. De aici, dupa imaginatia, buna crestere si posibilitatile financiare ale fiecaruia, incep florile, cinele la restaurant sau, in anumite zone, plecari in strainatate, vacante si alte asemenea, in functie si de preferintele doamnei.

Din pacate, acest substrat de ambiguitate, in care incepi cu o declaratie sforaitoare dar mesajul emotional transmis nu este coerent cu cel verbalizat, nu face decat sa agite spiritele. Partenerii cu un stil anxios de atasament emotional se vor simti nesiguri, vor cere confirmari (mesaje, telefoane, mici verificari „intamplatoare”), iar cei care au un stil evitant de atasament vor vrea sa ia distanta, se vor simti sufocati si presati.

Apoi exista aceasta matematica a „pachetelului bun”, cum zicea un fost iubit al meu. Dupa varsta presupusei nevinovatii incepem sa avem un soi de algoritm in cap dupa care ne alegem partenerii. Ei trebuie sa corespunda modelului nostru mental despre viata de adult. Greutatea vine din faptul ca modelul nostru mental este unul foarte „politicos”, in conformitate cu ce stim noi ca ar fi bine sa avem in viata.

Au contribuit la el mama, tata, bunicii, societatea si toate constructele noastre mentale despre cum „ar trebui sa fie” viata. Cautam cu totii,constient, acel pachetel bun de trasaturi pe care ni le dorim la partenerul nostru. In BDSM, aceasta etapa dispare per se, pentru ca relatiile sunt din start construite in registrul kink, ceea ce le scoate destul de mult de sub sfera de influenta a presiunii sociale. Problema noastra e ca in substrat cu totii suntem niste mici perversi, mai mult sau mai putin reprimati, mai mult sau mai putin constienti de fondul nostru natural. Am intalnit persoane care spuneau ca isi doresc un partener echilibrat, matur, cu care sa isi intemeieze o familie si totusi, in fiecare seara de libertate, se lateau prin cluburi cu toate scursurile. Pentru ca suntem educati sa cautam pachetelul bun, ca din pacate ni se pare ca astfel si noi suntem mai buni, dar placerile noastre naturale nu sunt intotdeauna aliniate cu acest concept. Si de acolo vine multa nefericire si multa nesiguranta emotionala, pentru ca incercam inconstient sa ne satisfacem si nevoile subliminale, dar ne place si aparenta sociala corecta si buna de PR.

Problema cu matematica relationala este ca se simte. Si se simte din prima, atat la femei cat si la barbati. Si genereaza nesiguranta, genereaza frustrari de ambele parti si mai mult, pune bazele unei relatii incorsetate, pline de reguli. Nimic nu curge natural in momentul in care pornim la drum cu acest model in cap si din pacate dresura emotionala si comportamentala pe care ne-o aplicam nu va tine cont de fluiditatea emotionala naturala, calda si pasionala in mod autentic.

In BDSM, in mod traditional, totul este invaluit in mister si discretie. Nu vorbesc despre dominatorii care practica BDSM ca lucratori sexuali, evident. In relatiile din vremea noastra, totul este foarte public. Este o risipa uimitoare de intimitate in social media si in cercul de prieteni, in asa fel incat continutul emotional al relatiei se dilueaza foarte tare, fiind adeseori disecat si influentat de parerea celorlalti si de eterna comparatie din capul nostru. Ca buchetul de flori nu a fost nu-stiu-cum, ca pare ca se distreaza mai bine cu altcineva decat cu mine, ca un cutare pare mai fericit si primeste mai multe cadouri ca mine si tot asa. O zumzaiala fantastica, plina de nefericire.

Increderea in relatiile din zilele noastre aproape ca lipseste. Ne asteptam cu totii sa fim raniti, sa suferim, suntem cu garda sus si cu sufletul impietrit. Poate ca lectia din filmuletul cu pricina este tocmai cea a vulnerabilitatii, a contactului dintre zonele sensibile, crude si dureroase ale sufletelor noastre, care invata pas cu pas sa construiasca incredere. Asa cum Dom-ul isi acompaniaza sclavul pe durata intregului proces emotional al acestuia, in care in mod simbolic ia contact emotional, autentic, cu umilinta pe care a resimtit-o atat de puternic incat nu a mai putut sa o internalizeze decat prin sexualizare si kink, intr-o tentativa de reparare emotionala, tot asa, in relatiile autentice, constiente dintre noi ar trebui sa invatam sa ne conectam cu vulnerabilitatile noastre si ale cuplului. Sa nu ne mai grabim, sa savuram apropierea si sa decidem- daca ne sunt incalcate limitele dincolo de nivelul propriu de toleranta- sa ne retragem din joc.

Articole Similare


COMENTARII
  • Gabi pe 20.02.2018 la 15:29 Răspunde

    In ziua de azi consider ca nimeni nu isi mai doreste o relatie, doar „prieteni cu beneficii” fara implicari emotionale, fara obligatii, fara investitii. Nimeni nu mai vrea sa puna o eticheta. Nimeni nu mai are timp de investit, totul e pe repede inainte. Nimeni nu mai vrea sa cunoasca persoana de langa el, toti fug de „commitment si nu inteleg de ce e asa de greu. As fi zis ca sunt masochisti pentru ca ne place sa ne facem rau singuri, dar e mult mai mult. Parca nu ne mai suportam….

    • Cori Grămescu pe 22.02.2018 la 08:50

      Uneori simt si eu asta, dar cred ca generalizarile nu-s cea mai buna solutie. Unii oameni fug de commitment, unii nu. Unii nu stiu nici macar ce e aia, unii confunda commitment-ul cu posesivitatea. Simt ca solutia vine din a accepta in jurul nostru oamenii cu care vibram in mod natural, fara sa incercam sa ii schimbam.


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii