Schimbarea stilului de viață și autenticitatea

20.09.2014
Schimbarea stilului de viata si autenticitatea

Prin schimbarea stilului de viaţă înțeleg un proces care durează toată viaţa. În ultima perioadă am început să mă gândesc şi că schimbarea stilului de viaţă vine la pachet cu mai multă autenticitate. De fapt, cred că aici este cheia succesului pentru cei care chiar reuşesc să îşi redirecţioneze viaţa de zi cu zi într-un sens pozitiv, fie că e vorba de sport, alimentaţie sau o viaţă mai echilibrată în sens larg.

De ce trebuie să vorbim de autenticitate

Autenticitatea a însemnat pentru mine un proces de analiză de aproximativ un an, dintre care 5 luni m-am ocupat aproape exclusiv în timpul neocupat de muncă. Am făcut liste cu ceea ce îmi sună bine, m-am revoltat când am realizat că de fapt listele acelea politicoase nu mi se potriveau decât într-o mică măsură şi, pas cu pas, am început să las deoparte măşti, impuneri şi lucruri care sună bine. Uşor nu a fost şi nu este nici acum. Este un proces care cere timp, energie şi sinceritate. Nu e uşor şi, adesea, nici plăcut.

Cum am ajuns aici? De la o stare difuză de dezacord personal. Prima mea tentaţie a fost să scriu nemulţumire, dar cred că „dezacord” e un termen mai bun. De pildă, atunci când îţi place că ai slăbit, dar în realitate plângi după junk-food este o senzație apropiată. Dezacordul a însemnat, în viaţa mea de până acum, un factor deopotrivă mobilizator şi distrugător. Am alergat vreo 10 ani după senzaţia de linişte, crezând că dacă voi realiza lucrurile de pe lista mea de „de făcut până la 30 de ani” o să fiu, în sfârşit, fericită şi liniştită.

Aiurea! Lista devenea din ce în ce mai lungă şi eu deveneam din ce în ce mai greu de mulţumit. Aşa a început hipercompetitivitatea şi, de aici, un volum de muncă la care mă înscriam aproape compulsiv. Desigur, asta m-a ajutat mult în viaţa profesională, dar…

Am început să îmi pun întrebări când ajunsesem să predau zilnic antrenamente dar eu nu mai făceam sport pentru mine. Atunci mi-am dat seama că, de fapt, în viaţa mea nu erau multe lucruri personale. Trăiam foarte mult un model pe care mi-l construisem în timp. Un model frumos, de feminitate, de succes, de senzualitate, putere sau altă eticheta sub care nu mă regăseam.

Efortul de a menţine această faţadă în faţa propriei mele judecăţi devenise uriaş iar satisfacţia personală era din ce în ce mai mică.

Cum percepem schimbarea veritabilă

În vară am început să fac sport pentru mine. Cum îmi place mie, acasă ori în parc, la kite sau cu bicicleta. Mi-am dat, astfel, voie să greşesc şi să nu fiu bună la toate sporturile pe care le încerc. Sunt slabă la kite, dar sunt fericită de fiecare dată când reuşesc să ajung pe plajă şi bate şi vântul. Alerg lent, dar mă simt bine. Cad cu bicicletă, din când în când, dar mă amuz de fiecare dată când mă ridic şi realizez că sunt în pădure şi că m-am împiedicat de rădăcina vreunui copac.

Mi-am dat voie să mă bucur de corpul meu în mod autentic, după 10 ani de presiune manifestată în forma de execuţie a mişcărilor, aspectul meu fizic sau durerea cu care nu prea m-am împăcat niciodată.

În privința alimentației mi-a fost ceva mai simplu. Îmi place să gătesc şi să mănânc sănătos iar atunci când ies la masa nu mă tentează prea des să mănânc prostii. Dacă chiar mă tentează, uneori le şi mănânc, şi nu e vreo dramă.

Cu viaţa personală, sentimentală, a fost însă complicat. Citeam tot felul de texte motivaţionale ce susțineau că trăirea autentică e minunată şi face lucruri senzaţionale. Este adevărat, mi-a dat o linişte internă care încă mă uimeşte şi este un proces prin care m-am întărit şi mi-am câştigat încrederea în mine.

Ieșirea din zona de confort

Ceea ce nu am citit nicăieri, şi a venit ca o surpriză pentru mine, a fost faptul că în procesul de a trăi deplin şi autentic am pierdut câteva relaţii cu oameni importanţi din viaţa mea, îndrăznesc să spun trecută. M-am îndepărtat de oamenii care mă cunoşteau „aşa cum eram” sau care nu au înţeles „ce e cu mine”, oameni care îmi sunt dragi şi cu care nu mai rezonez în prezent.

În procesul de însănătoşire a stilului de viaţă şi al trăirii cu autenticitate, renunţarea la oameni şi la relaţii este un capitol dureros şi profund. Aud adesea de cupluri care se despart după ce unul dintre parteneri slăbeşte ori relaţii care se pierd din pricina pasiunii sportive care consumă timpul liber şi energia unuia dintre cei implicaţi în relaţie, fie ea amoroasă ori nu. Înţeleg acum cât de profund este mecanismul prin care ne ataşăm de imaginea celuilalt ori chiar a noastră.

Aşadar, schimbaţi-vă stilul de viaţă dacă asta vă doriţi cu adevărat, dar nu uitaţi să fiţi autentici în acest proces. Întrebaţi-vă mereu care sunt limitele şi motivaţia voastră, care este zona de confort şi ce obțineți la nivel emoţional din acest proces. Un proces de schimbare care nu vă face să vă simţiţi mai bine, mai încrezători, mai puternici şi mai în armonie cu voi înşivă, nu e un proces care merge în direcţia potrivită.

Să ne fie bine!


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii