Schimbarea stilului de viata si autenticitatea

20.09.2014

Atunci cand ma gandesc la schimbarea stilului de viata ma gandesc la un proces care dureaza toata viata. In ultima perioada am inceput sa inteleg si ca schimbarea stilului de viata vine la pachet cu mai multa autenticitate in propria viata. De fapt, cred ca aici este cheia succesului pentru cei care chiar reusesc sa isi redirectioneze viata de zi cu zi intr-un sens pozitiv, fie ca e vorba de sport, alimentatie sau o viata mai echilibrata in sens larg.

Autenticitatea a insemnat pentru mine un proces de analiza de vreun an, dintre care 5 luni m-am ocupat aproape exclusiv de asta in timpul neocupat de munca. Am facut liste cu ceea ce imi suna bine, m-am revoltat cand am realizat ca de fapt listele alea politicoase nu mi se potriveau decat intr-o mica masura si, pas cu pas, am inceput sa las deoparte masti, impuneri si „good pr”. A, usor nu a fost si nu este nici acum, este un proces in care imi dedic timp, energie si sinceritate. Nu e usor si adesea nici placut.

Cum am ajuns aici? De la o stare difuza de dezacord personal. Prima mea tentatie a fost sa scriu nemultumire, dar cred ca „dezacord” e un termen mai bun. Ca atunci cand iti place ca ai slabit, dar in realitate plangi dupa junk-food. Dezacordul a insemnat in viata mea de pana acum un factor deopotriva mobilizator si distrugator. Am alergat vreo 10 ani dupa senzatia de liniste, crezand ca daca voi realiza lucrurile de pe lista mea de „chestii de facut pana la 30 de ani” o sa fiu, in sfarsit, fericita si linistita. Aiurea! Lista devenea din ce in ce mai lunga si eu deveneam din ce in ce mai greu de multumit. Asa a inceput hipercompetitivitatea si de aici un volum de munca la care ma inscriam aproape compulsiv. Sigur ca asta m-a ajutat mult in viata profesionala, dar…Am inceput sa imi pun intrebari cand ajunsesem sa predau zilnic antrenamente dar eu nu mai faceam sport pentru mine. Atunci mi-am dat seama ca, de fapt, in viata mea nu erau multe lucruri „ale mele”, ci traiam foarte mult pentru un model pe care mi-l construisem in timp. Un model frumos, de feminitate, de succes, de senzualitate, putere sau alta eticheta sub care nu ma regaseam. Efortul de a mentine aceasta fatada in fata propriei mele judecati devenise urias iar satisfactia personala era din ce in ce mai mica.

In vara am inceput sa fac sport pentru mine. Cum imi place mie, acasa ori in parc, la kite sau cu bicicleta. Mi-am dat astfel voie sa gresesc si sa nu fiu buna la toate sporturile pe care le incerc. Ma dau prost la kite, dar sunt fericita de fiecare data cand reusesc sa ajung pe plaja si bate si vantul. Alerg lent dar ma simt bine. Cad cu bicicleta din cand in cand, dar ma amuz de fiecare data cand ma ridic si realizez ca sunt in padure si ca m-am impiedicat de radacina vreunui copac. Mi-am dat voie sa ma bucur de corpul meu in mod autentic, dupa 10 ani de presiune manifestata in forma de executie a miscarilor, aspectul meu fizic sau durerea cu care nu prea m-am impacat niciodata.

Cu mancarea mi-a fost ceva mai simplu, pentru ca imi place sa gatesc si sa mananc sanatos, iar atunci cand ies la masa nu ma tenteaza prea des sa mananc porcarii. Iar daca ma tenteaza, uneori le si mananc si nu e vreo drama.

Cu viata personala, sentimentala, a fost insa complicat. Citeam tot felul de chestii motivationale cum ca trairea autentica e minunata si face lucruri senzationale. Ceea ce e adevarat, mi-a dat o liniste interna care inca ma uimeste si este un proces prin care m-am intarit si mi-am castigat increderea in mine. Ceea ce nu am citit nicaieri si a venit ca o surpriza pentru mine a fost faptul ca in procesul de a trai deplin si autentic am pierdut cateva relatii cu oameni importanti din viata mea (sa indraznesc sa spun trecuta?). Oameni care ma cunosteau „asa cum eram” sau care nu au inteles „ce e cu mine”, oameni care imi sunt dragi si cu care nu mai rezonez in prezent. Iar in procesul de insanatosire a stilului de viata si al trairii cu autenticitate, renuntarea la oameni si la relatii este un capitol dureros si profund. Aud adesea de cupluri care se despart dupa ce unul dintre parteneri slabeste ori relatii care se pierd din pricina pasiunii sportive care consuma timpul liber si energia unuia dintre cei implicati in relatie (fie ea amoroasa ori nu). Si inteleg acum cat de profund este mecanismul prin care ne atasam de imaginea celuilalt ori chiar a noastra.

Asadar, schimbati-va stilul de viata daca asta va doriti cu adevarat, dar nu uitati sa fiti autentici in acest proces. Intrebati-va mereu care sunt limitele si motivatia voastra, care este zona de confort si ce primiti la nivel emotional din acest proces. Pentru ca un proces de schimbare care nu va face sa va simtiti mai bine, mai increzatori, mai puternici si mai in armonie cu voi insiva, nu e un proces care merge in directia potrivita.

Sa ne fie bine!

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii