”O să ajungi la şcoala agricolă de la Circea”

05.07.2016
bac stress probleme

Cam asta era frica cea mai mare a maică-mii în preajma examenelor mele. De admitere la liceu mai ales şi, mai târziu, la BAC. Şi da, am prins admiterea la liceu, uneori mă minunez şi eu cât timp a trecut de atunci. Acum, când scriu postarea asta, vecinii mei de apartament ceartă un copil care pare-se că nu a făcut prea grozav la BAC. Şi-mi revin, fără să vreau, toată presiunea, şi frica, şi revolta adolescenţei mele.

Nu mă înţelegeţi greşit, am fost premiantă la şcoală din clasa întâi până într-a douăsprezecea, am fost ceea ce, generic, se cheamă ”tocilară” şi am învăţat până până la epuizare. Cu toate astea, cumva, în ciuda notelor, nu am reuşit niciodată să mă simt stăpână pe mine, să am încredere că o să reuşesc. Acum, la mintea de 32 de ani, îmi vine întrebarea să reuşesc în ce? Că şi admiterea, şi BAC-ul le-am trecut cu 9.95. Însă sistemul e de aşa natură făcut, încât trăiam într-o perpetuă stare de neîncredere şi presiune.

Am făcut şcoli foarte bune, toate aflate prin diversele topuri naţionale. Şi am învăţat mult de tot în şcoală. Nu mai ţin minte nimic. Când mă întorc la Craiova, revăd teancurile de caiete din şcoală. Nu ştiu de ce le-am păstrat. Lucioase, muncite, scrise frumos, mă aşteaptă de fiecare dată tăcute în biblioteca din camera mea. Ore în şir petrecute învăţând şi memorând lucruri, zile în incertitudine petrecute îndârjit peste culegeri şi cărţi. Mă uit absent peste caietele de matematică pictate frumos cu integrale şi funcţii ca o dantelărie complicată. Nu mai înseamnă nimic pentru mine toate paginile alea aşternute cu muncă.

Învăţatul în şcoală, însă, mi-a servit totuşi la ceva. Când am început să mă revolt, mi-am dat seama că mă pot baza doar pe ceea ce ştiu eu să fac. Şi că dacă tot o fac, ar fi bine să fie ceva ce îmi place . M-am gândit mereu că dacă am fost capabilă de atâta muncă făcând ceva ce nu îmi place, atunci pentru ceva ce mă încânta am putut să aloc foarte mult timp, muncă şi perseverenţă. Asta a fost bine.

Şi am mai rămas cu ceva în urma orelor învăţate prin şcoală. Cu o dorinţă acerbă de a scăpa de ele, ţin şi acum minte ziua în care am fost să îmi iau rezultatul la BAC sau la admitere la liceu. Aşteptarea aia chinuită, umilinţa de a te strivi de gardul liceului încercând să-ţi dibuieşti numele scris meschin de mic în tabele de un alb brutal. Prin geamul murdar al avizierului, atârnaţi de gard, deopotrivă părinţi şi elevi. Şi sălile de curs care miroseau a cloramină, cu podea veche şi scârţâitoare ce contrasta violent cu băncile noastre noi, din pal melaminat.

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii