Eliberare de obiceiuri și schimbarea

22.09.2014
Eliberare de obiceiuri si schimbare

Există o teorie a schimbării elaborată de Proshaska şi DiClemente. Pentru cei pasionaţi de psihologie, e o lectură utilă şi bine organizată. În esenţă, această teorie spune că pentru a reuşi să te schimbi, trebuie nu doar să fi într-o fază potrivită a vieţii ci şi să intervii responsabil şi conştient în propria ta schimbare.

Schimbarea nu înseamnă doar un plan

Mare parte din procesul de schimbare pe care îl parcurgem ca să ne remodelăm corpul începe, de fapt, în plan psihologic. Porneşte de la o nevoie „vreau să arăt mai bine” sau „vreau să slăbesc” sau „vreau să alerg un maraton” care, uneori, se traduce mai degrabă prin „vreau să fac ceva să mă simt mai bine în propria mea viaţă”.

Această nevoie este primul pas spre eliberarea de obiceiuri. Obiceiuri care ne-au adus în stadiul de a nu ne place viaţa noastră sau propriul nostru corp. Asupra acestor obiceiuri reflectez azi, într-o zi în care şi eu însămi am lăsat în urmă un bagaj mare de obiceiuri, dar despre asta, puţin mai târziu.

Expresia de față, când am citit-o prima dată, am tradus-o cu „pentru a te schimba, trebuie să îţi faci un plan şi să te ţii de el” dar, ceva mai târziu, aş vrea să nuanţez. Pentru a te schimba trebuie mai întâi să identifici în comportamentul tău care sunt factorii care declanşează un şir de evenimente ce te împing la un anume comportament. De exemplu, dacă eu am o pasiune nebună pentru popcorn, mersul la film se va finaliza cu o pungă de popcorn înghiţită până la jumătatea acestuia.

Toată sala mănâncă popcorn în jurul meu. Şi nici dacă o să mănânc o masă consistentă înainte de a merge la film, nu o să îmi dispară pofta de popcorn. Există şi un studiu făcut în acest sens. În acest caz, evenimentul declanşator este filmul şi consecinţa este că voi înghiţi 770 de kcal dintr-o pungă de popcorn şi o porţie zdravănă de sare. Soluţia nu este să mă abţin să mănânc popcorn, ci să văd filmul acasă.

Altfel spus, trebuie să ies din contextul care a fundamentat pofta în mod plăcut.

Formarea unor noi obiceiuri sănătoase

Exemplul de mai sus, pentru mine, a însemnat schimbarea atitudinii în consilierea în nutriţie şi antrenament. Dacă intervii prin schimbarea obiceiurilor înainte că lanţul de evenimente să se declanşeze, procesul de schimbare este mai uşor de parcurs şi de menţinut. Trebuie, deci, create obiceiuri noi şi sănătoase. Durează între 30 de zile şi 3 luni să scapi de un obicei nesănătos şi să îl înlocuieşti cu unul bun, dar durează câteva luni bune să îţi reorganizezi şi lanţurile de acţiuni care te conduc spre un rezultat pozitiv.

Din cauza asta nu funcţionează în general „dacă ţi-e poftă de dulce, mănâncă fructe”, pentru că, pe lângă evidenta diferenţa de gust, când apare pofta de dulce, lanţul de evenimente este deja declanşat şi foarte greu de întrerupt.

În plan personal, acest proces de schimbare poate fi aplicat şi în menţinerea unor decizii pe termen lung, fără să aibă legătură doar cu alimentaţia. Când ne hotărâm să ne însănătoşim relaţiile personale şi să scăpăm de oamenii neplăcuți din viaţa noastră, aplicăm, în subconştient, un mecanism similar.

Găsirea unei noi stări de echilibru

Când decidem să practicăm auto-aprecierea, nu ne mai punem în situaţia de a avea o părere proastă despre noi SCHIMBÂNDU-NE ACŢIUNILE. Şi relaţia merge şi în sens invers. Dacă viaţa mea este aglomerată de persoane care mai degrabă mă deranjează şi reprezintă o sursă de zgomot, probabil că nici în plan alimentar/sportiv lucrurile nu stau prea grozav, pentru că mecanismul general al schimbării nu este chiar funcţional sau armonios.

Am ajuns la concluzia asta încercând o perioadă să alerg. În fiecare zi îmi propuneam să merg afară la alergare, îmi planificam chiar şi în agenda acest eveniment. Cu toate astea, timp de o lună, am realizat că asta ori nu se întâmpla ori, dacă se întâmpla, era o experienţă chinuitoare.

Analizând puţin lucurile, mi-am dat seama că eram, de fapt, ataşată unui proces care se manifestă în felul „zgomotos şi deranjant” în mai multe aspecte ale vieţii mele. Drept urmare, am început să îmi schimb acţiunile şi să intervin în comportamentele pe care am văzut că le practic în fazele lor incipiente.

Citește și despre cum poți să menți echilibrul pe termen lung.

În felul acesta, am reuşit nu doar să îmi fixez şi să îmi respect ora de alergare, dar să ajung mult mai conştientă de procesul pe care îl parcurg. Ştiu acum că obişnuiam să iau prânzul foarte târziu. Mănânc o masă de prânz cu alarma fixată la ora 12.30, ca să am timp pentru digestie, gustarea de amiază şi să îmi pot face alergarea la ora 19.30 cu organismul pregătit pentru asta.

În procesul cu alergarea şi conştientizarea comportamentelor mele am ajuns şi să fac ceva ordine în viaţa personală, am rărit contactele cu oameni care nu rezonează cu acest mod „conştient” de a exista. Nu pentru că am vrut ci pentru că aşa a ieşit.

Uneori a fost un proces plăcut şi eliberator, alteori a fost dureros şi trist. Am devenit mai conştientă de emoţiile negative care îmi populează viaţă şi am învăţat să le trăiesc într-o formă completă atât pe acestea, cât şi pe cele pozitive. Am înţeles că acţiunile practicate constant şi conştient schimbă nu doar obiceiuri, ci reconstruiesc o întreagă structură comportamentală.

Pentru lectura suplimentară puteţi căuta Transtheoretical Model of Change, Lifestyle Management sau psihologia schimbărilor atât pe google cât şi în diverse cărţi self-help.


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii