Cum să faci schimbări cu cap și cu … succes

03.01.2016

La fiecare început de ianuarie, când se redeschide sala, văd un val de entuziasm şi multe planuri. Însă, în același timp, este la fel de natural pentru noi, oamenii, să renunţăm destul de repede la unele dintre ele.

M-am gândit mult timp la motivele care întreţin acest comportament, mai ales că şi eu făceam, câteodată, la fel. Îmi propuneam tot felul de planuri fantastice, doar ca să îmi dau seama, câteva săptămâni sau luni mai târziu, că mă înhămasem într-un proiect prea mare, prea complicat sau care pur şi simplu era contrar obiectivelor mele pe termen lung. Pentru mine acest model a căpătat un nume – ”cura de slăbire cu ciocolată” – pentru că, la un moment dat, mi-am dat seama că eram exact în paradigma în care speram să mănânc ciocolată şi să slăbesc.

Însă o incursiune personală în terapie psihologică şi o formare în coaching m-au ajutat să  învăţ câteva trucuri pe care le aplic în fiecare nou proiect în care mă implic. Fie că e vorba de o cură de slăbire, un nou antrenament sportiv sau un start-up, mă ajută să rămân concentrată pe soluţiile realiste.

Când îmi propun un obiectiv, mă asigur că este formulat pozitiv. Adică, în loc să spun că “de mâine nu mai mănânc dulciuri şi prostii”, îmi setez mintea în cheia “de mâine mănânc sănătos, alimente integrale şi neprocesate”. E un context cu care operăm mai uşor, pentru că nu e o îngrădire, este o nouă paradigmă de comportament personal.

Apoi mă întreb care este scopul căruia acest deziderat îi este folositor. Vreau să slăbesc, vreau să am încredere în mine, vreau să mă dezvolt într-un domeniu nou? Pentru ce îmi trebuie să operez această schimbare în viaţa mea? Am astfel siguranţa că noul meu plan îmi este folositor şi serveşte unui obiectiv concret, uşor de măsurat. Asta mă ajută să îmi menţin motivaţia pe termen lung, pentru că mai ales când vine vorba despre atingerea şi menţinerea unei greutăţi normale, nu este întotdeauna simplu să îmi menţin motivaţia.

Pasul următor este să mă gândesc la resursele pe care le pot accesa. Concret, care sunt oamenii, abilităţile, locurile în care pot merge pentru a-mi atinge mai uşor obiectivul? Dacă este vorba de un obiectiv de sport, atunci mă gândesc cine sunt oamenii care mă pot îndrumă cel mai bine. Cu ei voi lucra să îmi construiesc un plan de acţiune. Apoi mă gândesc cum pot să îmi eficientizez programul, ca să îmi găsesc timpul necesar unei noi activităţi.

Aşa ajung să renunţ la unele lucruri, pentru că, până la urmă, o bună strategie se reduce la a şti ce să refuzi, înainte de orice. Ce situaţii am mai întâlnit în trecut, poate din alte domenii de activitate, care m-ar putea ajuta? Astfel, mi-am dat seama că în sport m-a ajutat fizica pe care am învățat-o în şcoală, pentru că mi-am simţit în permanentă corpul ca pe un sistem care tinde spre echilibru şi ăsta a fost ţelul meu în antrenamente – un echilibru postural, biomecanic şi estetic. Am învăţat, deci, să folosesc tot ceea ce ştiam, ca să fiu mai eficientă.

 

Three women doing sit-ups on exercise balls in gym

În cât timp însă vreau să ajung la scopul declarat? Este un ritm realist? Pot face faţă unei astfel de schimbări? E foarte important să nu pierdem din vedere acest aspect, pentru că de multe ori de aici ne piere motivaţia. Când învăţam să înot, o mare sursă de tensiune venea din faptul că nu aveam niciodată timp să mă usuc pe păr. Eu estimasem corect cele 1.5 ore la bazin, atât dura antrenamentul, dar îmi era imposibil să petrec mai puţin de 2.5 ore la bazin. Ba erau duşurile ocupate, ba nu era uscătorul liber. Aşa că mi-a fost greu să îmi aloc 2.5 ore de 2 ori pe săptămâna ca să învăţ să înot. Un plan mai realist s-a dovedit a fi un ritm mai lejer, de o şedinţa de înot pe săptămână, făcută în weekend sau în zilele în care aveam program lejer.

Odată intrată în ritm, verific la 1-3 săptămâni progresul activităţilor mele. Sunt astfel atentă la evoluţia proiectului meu, mă asigur şi că îmi pot schimbă planurile în timp util şi, mai ales, îmi reamintesc faptul că cel mai lung drum se parcurge, în realitate, pas cu pas. Cum spune un bun prieten, între vis şi realitate este ceea ce se cheamă cheamă muncă. Munca e cea care face să se îndeplinească visele, planurile şi proiectele. Nu e nimic paranormal, nu e nimic ce ţine de noroc sau de soartă. Pur şi simplu, pas cu pas, munceşti în direcţia potrivită. Asta am învăţat în sala de sport şi în cei 10 ani de antreprenoriat. Şi, ori de câte ori uit acest lucru, ajung în situaţii în care mă simt frustrată, presată, demotivata sau încrâncenată.

Aşa că vă doresc să vi se împlinească toate visele de început de an, sau, mai bine zis, să găsiţi resursele ca să vă îndepliniţi visele. Ne vedem la sala LadyFIT!

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii