Nu exista scuze? Ba exista in orice dieta!

26.11.2018

Tot aud in zona de fitness si slabire ca „nu exista scuze”, cumva ca cei care nu reusesc sa se organizeze rateaza povestea din cauza ca nu isi doresc destul sau oricum sunt niste indivizi care nu se controleaza indeajuns de bine. Vad campanii ample in sensul asta, aud o gramada de antrenori si nutritionisti ca proorocesc  dieta”carnea cu salata” si „cadio cu circuite HIIT” de zici ca sunt cel mai natural lucru din univers.  Si totusi, vorbind saptamanile astea cu cele peste 70 de cliente noi de a caror dieta si program de exercitii am inceput sa ma ocup, niciuna nu isi cauta scuze, chiar daca ele chiar exista. 

Adevarul e ca in ceea ce priveste motivatia de a slabi (si de a face sport) exista o abordare simplista si superficiala a problemei, din categoria „esti grasa pentru ca nu esti in stare sa te abtii”. Si asta aduce vina asupra celei care isi doreste sa gaseasca o cale de a se opri din comportamentul alimentar care a condus-o la kilograme in plus. Eu scriu la feminin pentru ca majoritatea clientelor mele e formata din doamne, dar textul asta se refera la fel de bine si la barbati.

Azi am avut 6 cliente la consilieri. Toate, absolut toate au o scuza: una dintre ele are 3 copii acasa si lucreaza 8 ore pe zi, a doua are niste probleme medicale ce ii produc inflamatie si retentie de apa, a treia a nascut de 5 luni si mai are un copilas de 3 ani, a patra calatoreste saptamanal pe ruta germania -sua , a cincea munceste in ture la spital si a sasea are un istoric de 15 ani de mancat pe fond emotional. Aud foarte frecvent din partea lor ca se simt vinovate ca nu sunt in stare sa slabeasca, ca nu reusesc din cauza oboselii sa se tina de „carne cu salata” si ca le e rusine sa mearga la sala, pentru ca antrenorii le-au spus in cateva randuri  ca daca si-ar dori, ar slabi.

Cred ca acest gen de abordare vine din trufia genetica a celui care toata viata a aratat bine sau a facut sport si care se ocupa cu asta zi de zi.

Pentru cei a caror intreaga existenta se invarte in jurul gramelor de proteina si a patratelelor sau venelor la vedere, lucrurile sunt simple, pentru ca acel obiectiv este de maxima importanta pentru viata lor de zi cu zi. Imaginea lor de sine include aspectul fizic si asta ii face sa fie foarte motivati in a arata bine, devine o parte a rutinei lor asemanatoare cu spalatul pe dinti. 

Cand nu esti croit in felul asta, imaginea ta de sine se bazeaza pe cu totul si cu totul alte notiuni. Femeile cu care vorbesc eu sunt mame, artiste, femei de afaceri, dar toate au in comun faptul ca aspectul lor fizic nu a fost definitoriu pentru ele, desi adeseori au dus de ani de zile o lupta cu kilogramele in plus. In aceasta situatie, lista de prioritati de viata include multe alte capitole, pana sa ajunga la necesitatea de a se sprijini pe aspectul fizic. Este cumva paradoxal ca desi imi spun ca-s ani de zile de cand nu sunt multumite de felul in care arata, nu au reusit sa-si gaseasca resursele pentru a se alinia la un proces „standard” de slabire. Si nu pentru ca nu au avut destula vointa. 

Solutia pentru acest gen de problema nu vine din opinteala chinuita de a manca frunze si carne, caci daca era atat de simplu, inca de prin anii 90 eram cu totii slabi si frumosi ca in reviste. Si daca au curs rauri de cerneala despre carti de motivatie si mancare sanatoasa si s-au scris miliarde de articole despre diete si sport este pentru ca acea abordare nu are cum sa functioneze pe termen lung.

Ca sa poti sa ai motivatia semi-constanta de a face sport trebuie sa stii cum sa iti propui obiectivele. In primul rand, daca iti propui „vreau sa slabesc x kilograme”, odata cu atingerea obiectivului iti dispare motivatia. Nu e pentru ca esti un om rau, ci asa functioneaza mecanismele de recompensa din creierul nostru, dupa primirea recompensei, motivatia scade. Daca iti propui in schimb „vreau sa fiu o femeie supla si atragatoare”, acela este un obiectiv continuu, care te va ajuta sa iti mentii motivatia. In plus, a fi o femeie supla si atragatoare are sanse sa devina un pilon al imaginii de sine, pe cand „vreau sa slabesc x kilograme” nu poate sa ajunga vreodata la nivelul ala de profunzime, din simplul motiv ca nu antreneaza resorturile emotionale necesare modificarii personalitatii noastre.

Cand incepi sa gandesti obiectivele in sensul asta, poti negocia comportamentele tale de zi cu zi in raport cu impactul lor pe termen lung. Pentru ca adeseori cadem in capcana urmatoare: „chiar daca vreau sa slabesc x kilograme, o sa mananc anapoda doar masa asta, pentru ca o sar pe urmatoarea si apoi nu o sa se intample nimic”. Stim deja ca asta nu functioneaza niciodata, asa ca repozitionarea comportamentala ar trebui sa fie ” oare ce vreau eu sa fac acum [sa mananc aiurea, sa sar peste antrenament, sa beau mai mult etc] este ceva ce ma face sa devin o {femeie supla si atragatoare}, sau nu? Cum s-ar comporta o femeie {supla/sanatoasa/atragatoare/…orice alta trasatura ne-o dorim pentru noi} in conditiile astea si cum as putea alege eu mai bine?

Mai mult decat atat, invatam din pacate sa ne comparam cu personaje care nu intra deloc in intervalul statistic reprezentativ pentru categoria demografica din care facem noi parte. Vorbeam in weekend cu o prietena, proaspata mamica, care era foarte stresata ca nu reuseste sa slabeasca foarte repede dupa sarcina, ca duduia x, care se poza mandra pe instagram in costum de baie la vreo 3 luni de la nastere. Si am intrebat-o asa:

-scumpo, tu ai bona?

-Nu.

-Te ajuta cineva cu copiii?

-Nu.

-Te ajuta cineva cu treburile casei?

-Nu.

-Ok. Pe duduia o ajuta cineva cu copiii?

-Da, doi bunici si o bona.

-Ok. Are pe cineva la menaj? Da.

-Ok. Cati ani ai tu?

-37.

-Ok. Cati ani are ea?

-28.

-ok, si de ce te compari cu ea??

 

Un alt aspect tine de ignorarea bazelor emotionale ale unui comportament. Cand mancam aiurea, mancam pentru ca acea mancare nesanatoasa ne acopera niste nevoi. Fie ca simtim nevoia de recompensa, fie suntem obositi, fie suntem tristi. Starea emotionala este una, stimulul vine din partea contextului de zi cu zi si solutia gasita este una adeseori defectuoasa, dar ne serveste nevoii emotionale.

Ca sa scapam de un comportament trebuie sa reducem triggerul (de ex, daca avem tendinta de a manca dulciuri la amiaza, solutia e sa avem o gustare satioasa la 15.30 si sa golim sertarul de snacks-uri de la munca).

Odata redus triggerul, trebuie identificata nevoia : de ce am eu nevoie sa mananc dulciuri la amiaza? pentru ca ma simt obosita sau simt ca merit o recompensa pentru ca am muncit azi sau am nevoie de o pauza de energizare.

Odata identificata nevoia, trebuie sa gasim alte modalitati de a o satisface: ce alte lucruri pot face daca ma simt obosita? – pai as putea sa fac putin stretching, sau sa fac cateva minute de plimbare in aer liber, sau sa imi rezerv o sedinta de masaj sau un supliment pentru somn.

Reformatarea unui obicei functioneaza mai usor cand ne folosim de unul deja existent in rutina noastra: de exemplu, daca ne simtim obositi, putem merge pret de cateva minute spre casa, pe jos, in aer curat, asta ne ajuta sa ne relaxam, sa ne oxigenam si sa mai eliminam din starea de oboseala. Astfel, folosim deja rutina mersului acasa dupa job, dar ii adaugam o latura benefica – ne parcam masina mai departe ca sa fim mai activi sau coboram cu o statie mai devreme din mijloacele de transport un comun, pentru a putea sa ne destindem cateva minute in drumul spre casa.

Schimbarea unor pattern-uri de comportament tine in foarte mica masura de motivatie, cat tine mai curand de organizarea sanatoasa a compartimentelor cotidiene cu care operam. Exista multe studii care arata ca in adoptarea unor comportamente sanatoase (de exemplu, consumul de apa la o cantina) motivatia celor intervievati nu a avut niciun impact semnificativ in cresterea consumului de apa in detrimentul sucului, pe cand amplasarea unor dozatoare de apa a crescut imediat consumul de apa, chiar si la indivizii care s-au declarat lipsiti de motivatie in adoptarea unui comportament sanatos.

Alta parte a problemei tine de reglarea dietei si a antrenamentelor. Toate, dar toate clientele cu care lucrez incep prin a crede ca dieta de slabire inseamna o hiperproteica de 1300 de kcal , din categoria omleta din 4 albusuri, mult gratar de curcan/vita cu salata sau broccoli si mult sport, greu. In realitate, dieta echilibrata presupune o adaptare a principiilor de alimentatie echilibrata la contextul vietii clientului, cu gasirea unor solutii rezonabile si adesea suboptime pentru un compromis alimentar . La fel si cu exercitiile, mai ales ca exista din ce in ce mai multe studii ca indivizii care nu au istoric de sport de performanta beneficiaza mai mult de pe urma unor 2-4 antrenamente moderate saptamanal, decat de pe urma unor antrenamente intenste . Pe termen lung, daca nu ai facut sport de performanta dupa varsta de 18 ani, pur si simplu iti e mai bine sa mergi la sport cu moderatie dar constant, decat este sa te omori la antrenamente grele, la care sa renunti dupa 3-5 luni. 

Un ultim aspect tine de resursele proprii ale „profesionistilor” industriei. Daca am fi cu totii din fitness onesti si am sti cu adevarat despre ce e vorba, le-am spune pe bune clientilor nostri ce pot pe bune obtine cu corpul lor. Le-am gandi antrenamente care sa le corecteze postura si dezechilibrele de aliniament, i-am trimite sa se antreneze cu colegi de-ai nostru care sunt specializati in alte tipuri de antrenamente (ca daca tu predai box, n-o sa stii niciodata sa predai pe bune yoga, iar clientii nostri au nevoie de o diversitate de antrenamente pentru a se dezvolta corect din punct de vedere biomecanic). Le-am spune de ce nu e bine sa isi seteze un bodyfat prea mic sau cum sa faca sa se si mentina dupa ce nu mai lucreaza cu noi. I-am echipa cu acele cunostinte care sa ii faca pe clientii nostri sa se descurce singuri, nu sa le fim dadaca si numaratori de repetari pana la adanci batraneti. 

 

Pentru ca „wellness” si „fitness” inseama mult mai mult decat un numar de kilograme pe cantar si o poza in chiloti pe instagram, in viziunea mea dietele de slabire ar trebui chiar sa tina cont de preferintele alimentare ale clientilor, de posibilitatea acestora de a gati, de locurile din care isi cumpara de mancare, de bugetul lor si de restrictiile de timp pe care le au. Programele de exercitii pe care le facem pentru clienti ar trebui sa ii echilibreze mai intai ca postura, ca aliniament si ca proportii, inainte de a-i „omori” cu exercitii functionale din care pricep prea putin, sau HIIT-uri care le omoara incheieturile si cam atat. Rolul nostru ar trebui sa fie acela de companion al procesului de schimbare, de transfer de cunostinte si de gasire de solutii care chiar sa se potriveasca omului cu care lucram.

 

 

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii