Coaching

10.10.2016

Tu ce-ai facut pentru copilul tau azi?


Eu n-am inca copii, dar imi imaginez ca intr-o zi voi avea. Si, intr-un fel, poate pentru asta ma si pregatesc atunci cand iau tot soiul de decizii cu gandul la ei, chiar daca, deocamdata, la ai altora. Despre copiii romani, printre altele, se spune ca sunt pe locul al 2-lea la obezitate, in Europa. Adica avem copii sedentari si grasi si, ca de obicei, nu prea vedem in jur niciun fel de politica publica sau indemnuri serioase ca viata sanatoasa nu e ceva de la sine inteles, ci e un mix de responsabilitate, alimentatie sanatoasa si miscare. Intr-o lume in care statul pe scaun e sport national, ce putem, face, concret, sa ne ajutam copiii sa ramana sanatosi si veseli?

07.10.2016

Cum înveţi să ai mai multă grijă de tine?


Chiar, cum să înveţi să ai mai multă grijă de tine? Între atâtea mesaje publicitare care promovează ba depăşirea limitelor proprii cu orice preţ, ba revenirea la sine prin meditaţii care l-ar face până şi pe Dalai Lama gelos, sau ieşirea din zona de confort pentru schimbarea completă a obiceiurilor construite în ani de zile, toate aceste abordări ne copleşesc cu ideea unei perfecţiuni standardizate şi, adeseori, nerealiste şi obositoare.

sfarsitul de saptamana
26.09.2016

Sfarsitul de saptamana, ruperea ritmului si de ce este el important


Cred ca intr-o alta viata am fost pasare calatoare, altfel nu imi prea explic de ce dorul meu de duca e o stare constanta de a fi. Daca as putea, as pleca mereu pe undeva, sa descopar locuri noi, sa le explorez si sa impartasesc si cu altii ceea ce fac si vad acolo. Si chiar daca la capitolul asta, ca la multe altele, pot mereu sa imbunatatesc situatia, totusi lucrurile nu stau atat de rau si ma pot declara satisfacuta de frecventa cu care ajung prin te miri ce locuri mai mult sau mai putin noi.

Abia intoarsa de la munte, unde am petrecut acest weekend si unde m-am reincarcat cu energie, aer curat, ganduri bune pentru noua saptamana, imi dau seama de valoarea pe care o au 2 zile departe de casa, in afara rutinei cu care suntem obisnuiti.

lectii esec
22.09.2016

Cum transformi esecul in lectii pozitive de viata


„Cand faci greseli si ai vreun esec, esti un om slab si nevaloros”, asta imi spuneam mereu, in timp ce imi doream sa ma simt bine, sa am relatii si o cariera fericite. Ani la randul m-am ferit sa gresesc si am simtit ca greselile mele ma fac un om slab. Am crescut intr-un mediu hipercompetitiv la scoala, intr-o familie corecta, dar care valoriza „performanta”, asa cum o definea sistemul de educatie al anilor 90 in Romania. Eram copilul „bun”, tipic al acelor ani: cu note bune la scoala, cu rezultate la olimpiade, toate obtinute cu pretul certurilor cu parintii ca sa invat si cu cedarea in fata presiunilor de la scoala ca sa merg la concursuri. Am ramas multi ani dupa acea perioada cu ideea ca sunt buna doar in masura in care fac lucruri pe care le defineam drept bune.

moderatia

De ce moderația e importantă?


Multă lume mă întreabă de ce promovez mișcarea moderată, de ce nu sunt, poate, ca alți oameni din domeniul fitness-ului care par că respiră zi-lumină numai mișcare și alimentație sănătoasă. De ce nu scriu numai despre cât de grozavă e viața cu mult sport în ea și mult piept de pui la grătar cu legume? De ce par, pur și simplu, să fiu ca toți ceilalți oameni care fac mișcare atunci când pot și care se străduiesc să adere la un stil de viață cât mai sănătos?

vacanta de vara
19.09.2016

Cum să-ţi revii din vacanţa de vară şi cum să îţi faci curaj să te reapuci de muncă


Septembrie este mereu o luna complicată pentru mine. Încă e destul de frumos afară ca să tânjesc după zilele de vacanţă, la birou am milioane de lucruri de rezolvat şi, în plus, oraşul se aglomerează brusc şi petrec şi mai mult timp în trafic, dimineaţa, în drum spre birou. Parcă totul e grăbit în jurul meu şi uneori simt că nu am suficient timp la dispoziţie ca să îmi termin şi treaba la muncă, dar să mă ocup şi de mine şi de sănătatea mea. Clientele mele de la sală au cam aceeaşi problemă: lipsa de motivaţie de a face sport, multă treaba la birou şi mai ales lipsa de timp dimineaţa, când parcă ceasul merge pe repede înainte! Şi totuşi, avem şi soluţii pentru a ne regăsi energia de a fi în formă! Nu doar să revenim la sală, ci să ne începem zilele cu poftă de viaţă şi spor.

bucuros la munca
14.09.2016

Cum să fii bucuros la muncă în 3 pași simpli


Unii ar zice că un om fericit la muncă e unul care stă … acasă. Dar cum asta nu se poate și trebuie să punem o pâine pe masă cu ceea ce știm să facem, înseamnă că, adesea, avem un birou la care mergem și-un program după care facem treabă. Pe scurt, cel mai mult timp dintr-o zi de adult o petrecem la locul de muncă, deci să ne împotrivăm acestui fapt înseamnă să ne punem singuri bețe-n roate. S-au scris însă pagini întregi despre cum să fii împăcat și-n armonie cu treaba asta, unele cu îndrumări fanteziste, altele mai cu picioarele pe pământ. Cu toate că eu lucrez pe cont propriu, adică am afacerea mea, asta nu înseamnă că n-am și eu un program al meu. Fiindcă am. Iată care-s, pentru mine, 3 modalități simple ca să fiu bine când sunt la muncă și să nu-mi crape capul de nervi. Se înțelege însă că asta nu-mi iese mereu.

3 lucruri pe care nu le faci

3 lucruri pe care nu ești obligat/ă să le faci (deși sunt la modă)


Când auzi în jurul tău vorbindu-se mult și des despre anumite lucruri despre care habar nu ai, ți se pare că pierzi ceva. Dacă ar trebui să le știi și tu? Par la modă, par că-s populare printre mulți, așa că de ce ție ți-au scăpat? Poate trăiești presiunea din cauza asta și n-ai idee de unde s-apuci situațiile și să te pui la punct cu ele. Sugestia mea este să … te calmezi. Sigur, sunt multe lucruri care vin și pleacă, și-n ele e o modă, că vorbim de sporturi, de frecvența cu care le facem și până la a găti mâncăruri mai complicate, în aranjamente ciudate, care-ți iau ochii. Uite care sunt, în opinia mea, ideile la modă, care, dacă nu te interesează, pot fi cu ușurință lăsate deoparte. N-ai de ce să dai socoteală cuiva pe tema asta!

fara comparatii
13.09.2016

Bun pentru tine


Încă de când suntem mici, suntem comparați: părinții ne spun, ca o formă de încurajare și motivație, cred ei, că Ileana sau George au șosete mai curate și fac bețigașele mai drepte la școală. Apoi, mai târziu, chiar și la locul de muncă, șefii noștri ne arată că treaba lui Mihai sau a Alinei e mai reușită decât a noastră și că, în ritmul ăsta, viitorul nostru nu e văzut cu ochi chiar buni. Din nou, el crede că asta e o formă de încurajare și motivație. În realitate, tot ce auzim noi e: nu ești suficient de bun/ă!

Creștem din anii copilăriei până la maturitate cu sentimentul că toată lumea din jur e OK, numai noi suntem anapoda, cumva, mereu, cu un pas înapoi. Ni se vorbește despre diversitate, unicitate, ritm propriu, dar toate astea sunt bune când sunt la alții, așa, ca niște vorbe-n vânt fiindcă dacă e vorba de noi, lucrurile nu pot fi făcute diferit, ele sunt, vrem, nu vrem, parte dintr-un șablon și șablonul acela ne va fi trasat în fața ochilor iar și iar până când, înnebuniți de-atâta observații și păreri ale altora despre cum trebuie să fim, uităm un lucru simplu: cum suntem noi de fapt.