Cum as slabi acum, stiind tot ce stiu

01.04.2019

Cand am avut nevoie sa slabesc (aveam 16-17 ani, 171 cm si vreo 84 de kilograme) am tratat totul foarte cazon si matematic. Mintea mea este una destul de spartana, iar simtul datoriei este suficient de puternic pentru a anula orice alta variabila. La momentul acela, in vara dintre clasa a 11-a si clasa a 12-a stiam ca vreau cu orice pret sa slabesc. Si asta a devenit principala mea preocupare personala. Stiind ce stiu acum despre nutritie, sport si psihologie, iata cum as slabi acum. 

In aprilie 2001, cand am constientizat (brusc) cat ma ingrasasem, am facut o analiza a tuturor comportamentelor mele gresite – mancam foarte multa mancare, mancam zilnic junk food, mancam zilnic biscuiti sau patiserie, beam foarte multa cafea si sucuri light. Am facut o lista si am gasit inlocuitori pentru fiecare. Mintea mea s-a concentrat aproape exclusiv asupra acestui proces.

Acum as incerca sa temperez putin procesul.

In loc sa inlocuiesc brusc toate alimentele nesanatoase cu „carne cu salata” as aloca timp crearii unui meniu mai diversificat si mai satisfacator. Acea restrictie brutala a caloriilor si optiunilor alimentare mi-a provocat timp de multi ani dupa probleme de tranzit digestiv, o relatie foarte proasta si gresita cu mancarea, dar si dezechilibre hormonale cu care m-am chinuit pana aproape de 30 de ani. Vorbesc despre asta putin mai tarziu.

 

Am inceput tarziu sa fac sport, abia in 2004 cand deja slabisem foarte mult. Am ajuns sa fac sport de nevoie, pentru ca desi slabisem, nu reuseam sa ma mentin. Mancam extraordinar de putin (dimineata mancam 2 oua fierte cu salata verde, la pranz mancam un polonic de supa clara de pui cu legume si seara mancam un sfert de piept de curcan cu salata de legume) beam foarte multa cafea si fumam ingrozitor de mult ca sa inving foamea. Cand am ajuns sa fac sport era deja foarte tarziu. Ma infometam, nu aveam energie si ma simteam din ce in ce mai rau. Acum, as incepe antrenamentele inca de la inceputul procesului de slabire. Nu as restrictiona atat de mult mancarea si in niciun caz nu as mai alege sa fumez si sa beau cafea ca sa scap de foame.

 

Atunci cand am luat decizia sa slabesc, toata atentia mea a fost directionata spre acest unic obiectiv. Ajunsesem sa ma simt vinovata pentru fiecare gand referitor la mancare, pentru fiecare zi in care nu slabeam. Pana aproape de 26 de ani am avut o relatie disfunctionala cu mancarea si acum as face lucrurile altfel. Nu m-as mai concentra asupra caloriilor, ci asupra calitatii alimentelor pe care le consum. As invata mai repede sa gatesc sanatos, sa imi adaptez alimentatia ciclului menstrual, as acorda mai multa energie pentru a reinvata sa mananc echilibrat si diversificat si asupra sanatatii si bunastarii mele emotionale. Desi un meniu strict este usor de urmat, el ne face sa avem un obiectiv eronat. Scopul slabirii nu ar trebui sa fie sa rezistam foamei si „ispitelor” ci dezvoltarea unor noi mecanisme de alegere a alimentelor, mecanisme mai mature si mai echilibrate.

 

Atunci cand am slabit nu stiam mai nimic despre mine, despre cine sunt si ce reprezint ca femeie. Aveam putine repere si majoritatea venite din exterior – un standard nerealist de frumusete, sufeream din lipsa unor modele feminine complexe, autentice si sanatoase si imi defineam propria valoare prin foarte multe raportari la exterior. Tarziu, cu terapie si munca am invatat sa imi cresc un sine suficient de puternic incat sa ma intreb ce imi place mie sa fac, nu cum sa le fac celorlalti pe plac. Tarziu am avut destula incredere in mine incat sa imi chestionez setul de valori internalizat din educatie si din familie si tarziu am inceput sa chestionez mesajele despre feminitate cu care operam. Acum, cu experienta celor 35 de ani de viata i-as spune adolescentei timide si demonstrative sa valorizeze mai mult ceea ce reprezinta ea insasi, sa incerce sa inteleaga ce emotii se ascund in spatele kilogramelor in plus, sa isi caute si sa isi construiasca un cerc social care sa o ajute sa se tolereze/placa/iubeasca in absenta unei tranzactii emotionale, doar pentru ca este.

 

Acest aspect, „iubire de sine” inca este greoi. Am crescut si m-am maturizat atingand fiecare obiectiv pe care eu sau altii il stabileam. De la scoala la aspectul fizic, de la personalitate la alegeri de lifestyle. Tarziu am simtit ca exista si un alt mod de a trai si inca am dificultati in a conceptualiza si aplica in mod firesc aceasta traire alternativa a vietii. Cred ca abia acum am inteles ca propria viata interna este mai mult decat o  serie de „extraoptiuni” numite generic „calitati”. Inca sunt stangace in a ma iubi doar pentru ca exist, inca am nevoie sa imi repet ca sunt bine exact asa cum sunt. Cand aveam insa 17-20-24 de ani acest concept nu exista, traiam „reparand” bucati din mine dupa cum aflam ca e dezirabil, sexy, cool sau benefic.

 

Daca as putea sa dau timpul inapoi, cred ca as aborda tot procesul slabirii mele cu mai multa blandete, analizand mai curand variabilele sistemului decat cautand cea mai eficienta cale. As fi mult mai atenta la ce simt si cum sa creez un proces care sa ma faca mai puternica, mai libera si mai capabila sa gestionez situatii firesti din viata de zi cu zi.

 

Spuneam la inceputul textului ca procesul meu de slabire a fost scurt, eficient si fara intrebari. Procesul de mentinere si insanatosire dupa acesta dureaza de mai bine de 15 ani.

 

Am slabit cum se slabea in anii 2000. Multa carne cu salata, restrictie calorica severa, restrictionarea severa a carbohidratilor si grasimilor. Cafea, suplimente pentru energie si slabire si foame. Cand am inceput sa fac antrenamente (in 2002) faceam antrenamente grele. Mult cardio, multe exercitii cu greutati, multa oboseala. Burpees, exercitii luate din rutinele de bodybuilding, antrenamente functionale si circuite de antrenament. Faceam mult prea mult sport, eram mereu obosita si ma fixasem pe un procent nerealist de grasime corporala. In varful acestui proces aveam abonament la sala in Bucuresti, Constanta si Brasov, ca sa nu ratez sub nicio forma un antrenament. Toata viata mea se invartea in jurul a ceea ce mancam si a antrenamentelor pe care le faceam. Nu mancam la restaurant pentru ca imi depaseam caloriile si daca cumva nu faceam antrenamentul asa cum trebuia, ma duceam seara sa mai fac o completare de exercitii.

 

Am avut probleme cu tiroida (low T3 syndrome), probleme cu ciclul menstrual, oboseala cronica si toate consecintele lor. Eram permanent obosita si beam cafea si energizante ca sa rezist. Ma bazam pe pre-workout ca sa am energie la antrenament, luam tot felul de pudre proteice si sustinatoare de efort ca sa ma antrenez si sa muncesc. Din fericire pentru mine am fost suficient de rezistenta si nu am dezvoltat niste afectiuni permanente, insa aici a fost noroc pur – de cele mai multe ori clientele care ajung la mine la consiliere dupa cateva astfel de „programe de slabire” au deja hipotiroidism, oboseala suprarenaliana sau sindrom de ovare polichistice care se manifesta necontrolat.

 

De obicei persoanele care incep programe stricte de slabire cedeaza destul de repede, in medie intre 1-3 luni. Insa efectele pe care multe dintre clientele cu care lucrez acum le resimt se seamana cu procesul pe care eu m-am incapatanat sa il parcurg de la 17 la 25 de ani.

Consecintele acestui proces au fost pentru mine extrem de dureroase. Financiar, fizic si emotional.

Practic, slabirea aceea rapida a trebuit corectata in anii urmatori prin tratamente medicale si cosmetice foarte costisitoare – mi-am scos vergeturi, am avut nevoie de o operatie de lifting de sani, am facut zeci de sedinte de radiofrecventa ca sa imi refac pielea si probabil cateva sute de sedinte de masaj. Am avut nevoie de antrenamente de reechilibrare posturala ca sa scap de durerile de spate cauzate de antrenamentele prea solicitante. Fac terapie de aproape 11 ani de zile. am peste 1100 de ore de terapie si coaching ca sa pot sa ma simt bine.

Timp de 6 ani de zile am urmarit sa imi reechilibrez prin dieta corpul si sistemul hormonal. M-am luptat ani de zile cu constipatia cronica pe care am dezvoltat-o la 20 de ani din cauza dietelor hiperproteice. Ani de zile am avut probleme cu rinichii din cauza proteinelor si a energizantelor.

Incepand cu 2017 am decis sa nu mai predau la sala, ca sa pot sa am mai mult timp petru mine, pentru pasiunile mele si pentru propriile mele antrenamente. A fost cea mai grea decizie pe care am luat-o in viata, pentru ca brusc a trebuit sa reinvat cine sunt.

Din 2017 mi-am intensificat procesul terapeutic. Simteam ca am nevoie sa ma vindec, sa ma construiesc drept femeie adulta. Am invatat sa am incredere in mine, sa ma privesc cu dragoste si indulgenta, sa imi testez vulnerabilitatea si sa imi corectez pornirile nu tocmai benefice pentru mine. Am invatat sa imi exersez flexibilitatea, nu sa creez sisteme tot mai rigide. Am invatat sa ma adaptez vietii, in loc sa creez sisteme tot mai previzibile, dar artificiale.

Stiind toate lucurile pe care le-am invatat in anii astia, procesul meu de slabire si de transformare ar arata complet diferit. Pentru mine am reusit doar sa mai repar, pe unde s-a putut, raul pe care mi l-am facut. Insa pentru clientele mele pot face lucrurile altfel, de data asta. Cea mai mare bucurie a mea a venit cand a revenit sa lucram impreuna una dintre clientele cu care nu am reusit sa inchei procesul de slabire cand aveam amandoua 20 de ani. Eu eram atunci in perioada mea cea mai agresiva si mai rigida, ea avea nevoie de sprijin, nu de un nou tiran. Era 2008 si s-a terminat foarte prost colaborarea noastra. Cand mi-a scris din nou anul trecut am fost absolut surprinsa, dar m-am bucurat. Si simt ca acum pot sa ii ofer mai multe din lucurile de care are nevoie ca sa reuseasca sa slabeasca, iar eu invat pas cu pas de la ea despre blandetea catre propria persoana.  De asemenea, la randul meu, imi dau seama cat de mult am crescut de atunci si cat de diferit privesc procesul slabirii acum.

Ma bucur ca acum, macar, pot sa concep procese de reechilibrare alimentara, de remodelare corporala si reechilibrare emotionala si comportamentala pentru clientele mele. Pana acum cativa ani stiam sa fac doar slabire si atat.

Articole Similare


COMENTARII
  • Misandra pe 03.04.2019 la 16:11 Răspunde

    Imi place mult articolul asta, e for real, sunt sigura ca nu a fost usor sa fi atat de vulnerabila. Si eu am trecut prin niste chestii asemanatoare, in special dupa ce am nascut, simteam nevoia sa slabesc imediat, ca doar asa fac femeile „adevarate” in ziua de azi. Cat gresim cand ne uitam la altii in chestii superficiale si nu dorim sa luam exemple pozitive pe plan emotional

  • Aura pe 02.04.2019 la 08:28 Răspunde

    Felicitari Cori! Un articol din care razbate multa sinceritate si curaj. Ma regasesc in multe din cele pe care le-am citit aici, Succes si sper sa ajung din nou in apropierea unei sali LadyFit ca sa pot (re)veni constant.

  • Mihai Daniela pe 01.04.2019 la 21:33 Răspunde

    Cum as putea intra într un program de slăbit și menținere pe termen lung?

    • Cori Grămescu pe 01.04.2019 la 23:16

      Buna ziua, multumesc pentru mesaj! Ma bucur ca simtiti ca va pot ajuta.

      Programul online de dieta si exercitii include o sedinta de consiliere telefonica, o dieta personalizata realizata in urma acesteia( iau in calcul preferintele alimentare, bugetul disponibil, restrictiile de timp si de program) , monitorizare zilnica pe whatsapp si program de exercitii pentru acasa. Costa 350 de lei pe luna .

      Se plateste online aici https://ladyfit.ro/plata-online/, selectati pachetul online diet. Daca mai sunt intrebari, le astept cu drag si va raspund in cel mai scurt timp.

      Cu ganduri bune,

      C.


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii