Azi e bine, dar am muncit mult pana aici

29.01.2015

Ma gandesc de multa vreme sa scriu textul asta, dar cumva imi tot venea sa ma ciupesc, fara a-mi vine a crede ca poate fi adevarat. M-am chinuit mult sa ajung in acest context de „azi e bine” si am muncit multi ani ca sa ajung aici.

Practic, am inceput procesul acesta de schimbare fara sa stiu ce caut, am pornit doar de la o stare difuza de rau. Orice faceam, orice gandeam avea in fundal o senzatie neclara si neplacuta. Paream ca nu reusesc sa gasesc un echilibru in actiunile mele, toate activitatile mele erau marcate fie de suprasolicitare ori de imposibilitatea de ajunge la un nivel de confort si multumire personala.

Acum 4 ani am inceput procesul terapeutic. Am intrat in terapie fara vreun scop anume, voiam doar sa imi fie bine. Sa imi gasesc echilibrul. A durat mult si a durut tare sa imi sondez sufletul si mintea. A fost greu, dar am reusit abia acum sa nu mai am reactii de neinteles pana si pentru mine. Asa am ajuns sa ma „traiesc” cu experienta si emotiile de la 31 de ani. Asa am venit in prezent.

Apoi a venit nevoia de echilibru in alimentatie, in sport si in relaxare. A durat sa ies din ciclul de epuizare-renuntare in care functionam si sa imi gasesc o cale in care sa functionez in limite sustenabile. Asa se face ca am ajuns sa imi dedic mie timp, sa ma odihnesc in mod constient si sa ma conectez profund cu corpul si emotiile mele pentru a putea decide ce actiuni urmez sau nu. A durat sa inteleg ce imi place sa fac in materie de antrenament, de exemplu si a durat sa disting intre ambitia de a ma autodepasi si bucuria de a-mi antrena corpul.

A durat sa nu mai simt nevoia sa fug. Sa fug de mine, de imaginea mea publica, de alegerile mele sau de viata la care muncisem atat de mult sa o construiesc. A durat sa inteleg ca nu toate lucrurile pe care mi le doream salbatic mi se si potriveau sau erau bune pentru mine.

Ani de zile am crezut ca singura cale de a trai era aceea a deciziilor mele asumate. A durat sa simt ca o decizie poate fi deopotriva asumata si poate porni de la motive incomplet explorate. Ani de zile am crezut ca suntem ceea ce decidem, pana cand am simtit ca sunt mai ales ceea ce ma tem. Atunci cand am realizat cata frica statea in spatele deciziilor mele am putut sa imi caut libertatea si echilibrul.

In toti anii astia am iubit asumat si profund, am iubit salbatic si chinuitor si ma bucur ca am avut ocazia sa traiesc atat de mult si atat de complet. In toti anii astia m-am luptat pentru idealurile mele, pentru fricile mele si pentru modelele mele. Pana cand am realizat ca in tot procesul asta de reusire in viata (incununat de succes, de altfel) pierdusem legatura cu mine, cu emotiile mele, cu sentimentele mele.

In urma cu un an a inceput sa se schimbe totul in mine. Am trecut la cativa milimetri de o suspiciune de cancer mamar, din fericire neconfirmata. Acum un an asteptam cu infrigurare rezultatul RMN-ului si ma intrebam ce se va ramane de fapt valabil din viata mea daca se confirma diagnosticul. Atunci mi-a sunat in minte si in suflet o nevoie acuta de sens, o nevoie de a-mi trai viata complet. A urmat o perioada zbuciumata, de schimbari profunde si decizii incoerente. Dar m-am lasat dusa de acest val de schimbare, cu orice pret.

Iar pretul a fost pe masura, un an de zile de incongruente in plan personal mi-au zdruncinat stabilitatea vietii profesionale si sociale. Dar am realizat ca daca esti bine cu tine, nu ai nevoie de prea multe lucruri. Si usor, usor, am inceput sa imi revin si in activitatea profesionala. Apoi am incercat sa fug din nou, asa cum o facusem de fiecare data pana atunci. Un accident de bicicleta urmat de o glezna scoasa din functiune m-a facut sa invat sa nu mai fug de bezmetica. O luna de izolare m-a facut sa inteleg cat de inchisa ajunsesem sa fiu in realitate, iar cand am deschis calea pentru cei din viata mea, am vazut pentru prima data ce inseamna relatiile dintre oameni, atunci cand le traiesc liber.

Anul acesta, ziua mea m-a gasit alaturi de familie si de cei 4 prieteni apropiati. Anul acesta am taiat doua relatii sentimentale foarte puternice si profunde. Anul acesta mi-am reconsiderat toata viata, atunci cand am contemplat de aproape ipoteza propriei morti. Anul acesta am invatat cum sa traiesc eu cu mine. Anul acesta imi voi incheia terapia. Anul acesta am invatat sa fiu intr-o stare dinamica de echilibru personal, sa sper si sa visez fara sa planific. Anul acesta mi-am descoperit feminitatea, senzualitatea si placerea de a seduce si de a fi sedusa. Anul acesta am invatat sa traiesc.

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii