Amintiri care nu se uită niciodată

16.09.2015

Când eram copil, îmi notam toate amintirile în jurnal! Că era vorba despre banala zi de școală sau despre vacanțele de vară, am avut caiete întregi care au fost martore atât ale aventurilor mele, cât și ale maturizării. Este plăcut să poți să te întorci nu numai la poze ca să îți dai seama cât și în ce fel ai crescut, dar și la cuvintele scrise, cele care au surprins cum gândeai odinioară!

De atunci, au trecut ani buni, timp în care am avut șansa, în cea mai mare parte a vieții mele, să călătoresc în țări îndepărtate, să cunosc oameni extraordinari și să am norocul unor experiențe de viață demne de romane. Însă, în ciuda tuturor acestor trăiri grozave, vara anului 2015 rămâne una pe care mi-o voi aminti în mod deosebit. Nu pentru că aș fi fost în locuri nemaivăzute sau pentru că oamenii nu au fost grozavi ca altădată, ci pentru că, poate pentru prima dată, m-am simțit cu adevărat eu însămi, acea Cori la care am sperat mereu să ajung: liniștită, pozitivă și, mai ales, autentică.

Autenticitatea este un drum cu suișuri și coborâșuri și adesea să fim noi înșine, oricât de simplu ar părea, nu este la îndemână. Avem de multe ori senzația că trebuie să ne împopoțonăm firea și prezența cu artificii care au trecere la ceilalți, căci aprobarea oamenilor din jur, bat-o vina, este un bagaj în plus pe care mulți dintre noi îl cară o viață pentru că nu știm ce să facem dacă alții nu sunt de acord cu cine suntem. Așa că, după o perioadă în care punem pe noi și-n sufletul nostru vrute și nevrute, vine o vreme în care siguranța de sine și o reevaluare continuă a propriei naturi face să ne relaxăm și să ne dezinhibăm și să ne permitem, deci, nouă înșine să existăm într-o manieră simplă și veselă.

cori pandora aperol

Am început vara cu o vacanță în Atena. Am descoperit orașul așa cum puțini turiști au șansa să o facă, cu străduțe ascunse și taverne locale nepopulare unde mâncarea e ca la mama … lor acasă. Am trăit în cartiere în care oamenii nu vorbesc engleza și-n care turiștii zgomotoși ajung doar dacă s-au rătăcit. Apoi am ajuns în sudul Franței unde locuiește o parte din familia mea. I-am revăzut cu bucurie pe toți, dar nu am ratat nici distracția specifică Coastei. Pe urmă am mers la marea noastră cea neagră pentru festivalul de muzică Sunwaves unde am dansat nici mai mult, nici mai puțin de trei zile și trei nopți, la propriu. Am continuat cu festivalul Enescu la București și, recent, cu Balkanik Festival la Grădina Uranus. Am încheiat cu o călătorie scurtă, dar plină de energie bună alături de o gașcă de oameni faini în Mykonos, Grecia, unde am înotat, am mâncat simplu și gustos și m-am distrat cât să-mi ajungă până în vara viitoare!

Toate aceste aventuri rămân în inima mea, dar stau mărturie și pe mâna mea dreaptă, acolo unde am adunat brățările cu povești de la Pandora.  Pentru că pe lângă funcția de bijuterie pe care o au, talismanele lor sunt ca un jurnal în care păstrezi emoțiile zilelor în care nu ai avut nicio grijă și-n care, așa cum ne stă bine tuturor în vacanță, să fim liberi și fericiți este tot ce a contat.

cori pandora

Tu cum îți păstrezi amintirile?

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii