Uleiurile alimentare: uleiul de măsline, cel de floarea soarelui, cele vegetale şi cel de nucă de cocos

28.05.2014

Uleiul de măsline aduce un aport de 13.8 g de grăsime per serving de o lingură, dintre care doar 1.38 g sunt lipide săturate, adică lipidele care au potenţialul de a creşte colesterolul LDL “rău” .Uleiul de măsline conţine grăsimi mononesaturate şi varianta lui extravirgina conţine şi o cantitate corectă de polifenoli, substanţe sănătoase ce au că rol promovarea sănătăţii cardiovasculare. Din păcate, varianta de ulei de măsline care nu este extravirgin şi presat la rece conţine 77% acid oleic, o formă lipidica ce poate accentua formarea cheaghurilor de sânge. Varianta extravirgina şi de bună calitate conţine însă cantităţi semnificative de hydroxytyrosol, oleocanthal şi omega-3 care diminuează semnificativ riscul de boală cardiovasculară, inflamaţie şi de formare a cheagurilor de sânge.

Întrucât uleiul de măsline conţine o legătură nesăturată foarte uşor instabilă la temperature ridicate, el reacţionează foarte uşor cu radicalii liberi, putând trece foarte rapid în formă de grăsimi trans, mai ales când uleiul de măsline extravirgin este folosit la gătit.  Aşadar, pentru a ne asigura că primim toate beneficiile nutritive ale uleiului de măsline, trebuie să consumăm doar variantele extravirgine, presate la rece şi de preferinţă nefiltrate pentru un grad minim de prelucrare mecanică şi să îl consumăm în salate sau adăugat în mâncarea gătită după ce această a fost preparată termic şi răcită parţial.

Uleiul de floarea soarelui este folosit atât în preparatele reci cât şi la gătit şi, deşi nu aduce un aport de vitamine, polifenoli sau aromă, este o sursă de lipide mai bună decât altele. Uleiul de floarea soarelui este bogat în grăsimi polinesaturate, care deşi sunt preferabile grăsimilor săturate, nu au beneficii la nivelul sănătăţii cardiovasculare sau pentru optimizarea profilului lipidic. Pentru optimizarea calităţilor sale nutritive, ar trebui folosit întotdeauna, atunci când nu e preparat termic, în asociere cu grăsimi mononesaturate (ulei de măsline, de în, de dovleac, nuci, cânepă, struguri,etc). Are avantajul de a putea fi folosit la temperaturi medii, fiind mai stabil termic decât uleiul de măsline şi alte uleiuri “preţioase”.

Uleiurile vegetale conţin diferite amestecuri de grăsimi mononesaturate şi polinesaturate, în diferite procente. În general, este bine să nu prăjim la temperatura termică ridicată în uleiuri vegetale, excepţie făcând doar cele foarte stabile termic, special alese pentru acest scop. Uleiul vegetal generic este de fapt un amestec de ulei de soia, porumb, canola şi floarea soarelui şi este stabil la temperatura ridicată fără să fie vreun ulei cu beneficii nutriţionale speciale. Dintre uleiurile vegetale benefice pentru sănătate şi care ar trebui incluse în alimentaţia zilnică se numără uleiul de cânepă, de seminţe de dovleac, de seminţe de în şi cel de silimarină.

Uleiul de nuca de cocos este un ulei vegetal săturat, care este solid la temperature camerei, fiind totuşi o alternativă mai sănătoasă decât untul şi margarinele. Conţine cantităţi mari de trigliceride cu lanţ mediu, un tip special de grăsimi pentru care corpul “consumă” mai multă energie să le digere şi să le absoarbă decât aduc ele prin aport propriu, ceea ce îl face un aliat în curele de slăbire. Cu toate acestea, ar trebui consumat cu moderaţie, pentru că poate ridică semnificativ aportul caloric zilnic.Se poate consumă încălzit uşor în preparatele gătite, fiind o grăsime stabilă la temperaturi ridicate şi în diverse dulciuri de dietă, însă cu oarecare precauţie.Este intens promovat de către adepţii dietei paleo, keto şi atkins.

Acest articol a apărut în revista Glamour.

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii