Vorbe cu sens

09.12.2016
vorbe cu sens

Vorbe cu sens aruncate pe internet. Acum niste ani de zile am dat peste citatul asta siroposo-motivational : nu te multumi cu un om care nu iti ofera ocazia de a vorbi cu sens, pentru ca eternitatea e prea lunga pentru conversatii fara substanta. Cam asta e traducerea eleganta a ideii de a nu-ti irosi viata cu oameni cu care nu ai despre ce sa vorbesti „pe bune”. Onor facebook, citatul mi-a reaparut azi si imi dau seama ca dupa atata timp, ma regasesc in el si a stat la baza unor decizii sentimentale care mi-au dat ceva batai de cap.

Ce inseamna vorbe cu sens? Pentru mine inseamna sa vorbesc din suflet, din toata ciorba inconstientului nesondat, sa trec prin filtrul educatiei si ranile experientei si sa fie „pe bune”, atat cat pot eu . Si sa fie vorbe sustinute de fapte, sa fie acolo cu coerenta si substanta. Mai e si asta important, sa faci ce spui.

De ce e greu? Pai nu stiu, ca atata vreme cat nu mananci rahat tu cu tine n-ar trebui sa fie dramatic de greu. Doar ca ne place tare de noi in varianta facebook, in care incremenim intr-o imagine statica a unei perfectiuni inchipuite. Si atunci e greu sa iti asumi furtunile emotionale, frica si nesiguranta, e greu daca in capul tau viata e facuta din siruri de imagini statice. Imi amintesc, atunci cand am dat peste citatul asta, ca mi-a venit un gust amar in gura, imi dadeam seama ca e o fisura acolo, dar nu intelegeam de unde imi vine. Si ma blestemam in capul meu ca nu pot dracului sa tin totul laolalta, imi ziceam cu injuraturi pe fundal ca sunt o proasta idealista, ca aia e realitatea si viata si ca ar fi bine sa tac dracului din gura si sa imi vad de cubuletul numit viata.

Buba e ca nu merge, nu permanent si nu de la sine. Adica nu in cazul meu, cel putin, ca-s cu creierul brutalizat de intrebari si nu mai pot sa ma mint singura. Eu sunt un mix dubios. Am tatuaje, gatesc, muncesc in draci si cu pasiune, traiesc totul pana la epuizare, visez la legaturi cu sens si substanta, am o minte perversa si un suflet curat, nu mint si vorbesc prea direct pentru gustul multora. E greu de digerat mixul asta chiar si pentru mine, uneori. Dar am vazut si cum e sa incerc sa ma limitez la un cubulet definit de viziunile altora despre mine si e nasol. Vorbesc cu oameni care sunt in relatii lungi si cei mai multi imi descriu un mix de compromisuri, minciunele si frustrari inghitite, pansate frumos cu mici momente de bucurie construite cu atentie. Bai, imi pare rau, dar eu nu vreau sa traiesc asa, ca pentru mine e de rahat. Adica poate as ajunge sa ma obisnuiesc cu asta, dar sa stau sa imi bodoganesc barbatul cu prietenele si sa ii servesc sarcasme pe post de conversatie nu vreau, mai bine imi vad de viata singura.

Si nici nu imi place ideea de relatie stabila plus ocazionale fututuri cu titlu de amantlac, din motive de onestitate. Adica de ce mi-as face mie asta? Ca daca ajung sa il insel pe crestin, mi-e clar ca nu am ce sa caut acolo pe termen lung, mai ales in (aproape)2017 cand sunt atatea optiuni de a-ti condimenta viata de cuplu. Asa ca thanks, da’ nu vreau. Si asta e analiza situatiei fara copilandri, ca daca ii mai bagi si p’aia mici in ecuatie iese o complicatenie demna de Marea Teorema a lui Fermat. N-am copii, deci nu opinez despre asta ca nu stiu care e treaba. Ma gandesc doar ca e si mai complicat.

Imi zicea un prof pe vremuri ca relatiile dintre oameni, alea curate, trebuie sa inceapa cu stabilirea modului de incheiere. Si atunci (eram mica si inca nu-mi bubuise nimeni creierii definitiv) n-am priceput ce vrea sa spuna cu asta. Acum, mai batrana si mai vindecata, imi dau seama ca pentru a se manifesta liber, vulnerabilitatea in relatie trebuie sa aiba un cadru sigur. Cam ca la sado-maso, cred ca e nevoie de un cuvant de siguranta. Si in relatii trebuie sa stiu ce ma face sa plec, si atunci pot fi vulnerabila si deschisa si pot sa iubesc deplin, dar sigur. Un fel de prezervativ emotional, dar cred ca e util si matur sa stim care naiba ne sunt limitele.

Buba mea cu toata aceasta maniera de a trai este ca e greu de digerat. Barbatul roman e de formatie agrara, fereasca sfantul sa-i futa altul nevasta, dar el n-are nicio problema s-o execute pe-a altuia. Si femeia ar trebui sa fie oarecum independenta, dar numai cat sa nu-l astenizeze pe nenea cu deciziile mici operationale, dar sa il intrebe docila despre chestiile mari de viata. Si sa nu care cumva sa aiba vreo fantasma in afara cuplului. Mie imi da cu virgula in toate capitolele povestea asta, pe care am descris-o aici superficial si fara detalii. Ca nu ai cum, daca tu esti mai mult decat o planta, sa te limitezi la 1-3 dimensiuni de viata. Sau asa cred eu acum, cat inca am idealismele la purtator si fundul tare si mi se pare ca inca am timp sa fac ce simt.

“Don’t settle for someone who doesn’t give you things to say. Forever is a long time to make small talk.”
Iain S. Thomas

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii