Cum sa fiu fericita? Lectii de la un caine

23.11.2016
cum sa fiu fericita

Cum sa fiu fericita? M-am intrebat mult timp asta, mai ales dupa ce am implinit 30 de ani si am inceput sa ma gandesc mai serios la ce si de ce traiesc. Cand mi-am luat cainele, acum un an si ceva, habar n-aveam ca micuta creatura fornaitoare si rasfatata avea sa ma invete sa fiu fericita. In primul rand, la vremea aia defineam fericirea intr-o maniera oarecum abstracta, plecand de la un cumul de chestiuni citite prin carti. Simteam, de pilda, ca pentru a fi fericita trebuie sa fiu in mod cumulativ aventuriera, mandra de mine, slaba, culta, etica,curajoasa, blanda, generoasa, solara, optimista, cool, relaxata si oarecum bogata. Cam asta era mormanul de criterii pe baza carora imi defineam si delimitam conceptul de fericire.

Un caine

Cezanne a aparut in viata mea intr-o maniera stranie. Am sunat la o canisa si a urmat o perioada in care dadeam interviuri ca sa pot lua cainele. Initial mi s-a parut ciudat, dar acum imi dau seama ca perioada aia mi-a setat corect asteptarile si m-a pregatit pentru viata cu un caine. Ideea mea despre convietuirea cu alta fiinta, dupa doi ani in care statusem singura, incepuse sa capete aspecte teoretice. Incepusem ca construiesc un univers in al carui centru eram eu, iar toate celelalte lucruri se raportau automat la mine, la nevoile mele, la viziunea mea despre nevoile celorlalti, la principiile mele etice, la visele mele si tot asa, you get the picture, din categoria ego-tastic biatch.

Cand am luat micutul latrator negricios si am ajuns cu el acasa am inceput sa realizez cateva lucruri care aveau sa ma invete cum sa fiu fericita.

cum sa fiu fericita

Cum sa fiu fericita? 6 pasi simpli.

  1. Intelege ca nu ai control si bucura-te de asta. Cezanne mi-a dat prima lectie despre control in prima noastra zi impreuna. Am ajuns cu el acasa si, regulamentar, l-am plimbat in jurul blocului timp de 20 de minute. A facut pipi si caca tot regulamentar. Am ajuns apoi cu el in casa, unde astepta cuminte pad-ul pentru catei. Cezanne a inceput sa adulmece toata casa si a decis ca e momentul sa faca un pipi pe draperiile mele proaspat calcate. A fost cea mai valoroasa lectie despre control, ca daca incerc sa controlez chestii, la un moment dat cineva tot o sa se pise pe planurile mele. Inca imi aduc aminte aceasta valoroasa lectie despre cum sa fiu fericita.
  2. Planificarea rezonabila ajuta intotdeauna. Tot cainele m-a invatat ca e mai bine sa planifici rezonabil decat sa nu planifici nimic sau prea mult. Adica era in mod evident util sa ii fac program de iesit afara, chiar daca asta nu garanta nimic. Vezi pasul 1. Insa in zilele in care nu planificam nimic, era grotesc. Ajunsesem sa apreciez sincer si sa fiu cu adevarat fericita cand reuseam sa il scot afara exact inainte de a face pipi, o priveam ca pe o mare realizare personala. Si a mea, si a lui.
  3. Fericirea e cand nu dai de rahat in fiecare zi. Asta a fost cea mai importanta lectie despre cum sa fiu fericita, cea care cu adevarat m-a facut sa apreciez ceea ce traiam. Cand Cezanne a crescut si a inceput sa faca din ce in ce mai putin prin casa, a invatat sa aiba un program al lui si sa putem amandoi functiona intr-un registru previzibil, am inceput sa simt fericirea. Am ajuns acasa intr-o zi in care nu putusem sta cu el si am simtit ca sunt cu adevarat fericita cand am intrat in casa si am vazut ca nu era niciun rahatel pe nicaieri. Asta m-a facut sa inteleg ca fericirea e absenta unui rau acut, nu existenta cumulativa a unui set de conditii precedente. E de ajuns sa nu dai de rahat zilnic, pentru a fi fericita.
  4. Cum sa fiu fericita? Trebuie sa si daruiesc, sa si primesc, dar nu in acelasi mod. Gasisem la un moment dat o mema simpatica, cu un caine care ii reprosa stapanului ca nu il linge niciodata inapoi. Parea stupidut, dar am ras cu pofta. Cezanne isi incepe ziua (si pe a mea, de fapt) cu o sesiune voluptoasa de lins pe fata (pentru el, cel putin). Pana sa reflectez la asta, pentru mine fericirea insemna sa primesc de la cei dragi (prieteni, parinti, iubiti) chestii similare cu cele pe care le ofeream eu, din acelasi registru. Calcam camasi, voiam masina dusa la spalatorie. Faceam de mancare, voiam cafea la pat. Puneam vreo lenjerie mai de doamne-ajuta, voiam seductie clasica la un pahar de sampanie si flori. Pricepeti ideea, cam asa functionam pana mi-am dat sema ca afectiunea se traieste si se exprima diferit.
  5. Fericirea e cand te cuibaresti in pat mirosind frumos, cu parul spalat si labutele curatate. Si ale lui Cezanne si ale mele. Multa vreme am privit dichiseala personala ca pe ceva igienic. Trebuie sa ai unghii curate, par spalat si aranjat, sprancene pensate si piele fara par. A trebuit sa il am pe Cezanne ca sa descopar voluptatea si ludicul din spatele ritualului de infrumusetare saptamanala. Pentru ca, spre deosebire de mine, Cezanne merge saptamanal la coafor. Nu pentru ca sunt eu nebuna si el sclifosit, ci pentru ca asa trebuie spalati cateii din aceasta rasa. Cand vine acasa mirosind frumos, pieptanat si dichisit, se ascunde in toate hainele si pernele la care ajunge, ca sa le imprime cu proaspatul lui miros de sampon fin de catei. Se joaca, fornaie, arunca pernele decorative si se tavaleste languros pe pledul de pe canapea. M-a facut sa descopar voluptatea infrumusetarii si ingrijirii personale, o dimensiune a feminitatii pe care acum o traiesc cu bucurie, dar pe care n-am simtit-o ca atare pana cand nu l-am vazut pe Cezanne proaspat tuns.
  6. Fericirea e cand faci ce iti place si cei dragi se bucura pentru asta. Inainte sa il am pe Cezanne, motto-ul meu in viata era „fa ce-ti place si fa-o des”. Cand el a aparut in viata mea eram la apogeul fortei acestei credinte, prin care imi setasem un fel de misiune glorioasa de a face fix ceea ce credeam ca ma face fericita. Vezi punctul unu, capitolul egotastic biatch. De pilda, mie imi place ca Cezanne sa aiba mot. Cezanne, in mod evident, nu vrea sa aiba mot. Am tot incercat sa il fac sa aiba mot, pentru ca e super simpatic si frumusel cand are mot….dar adevarul e ca oricat de tare m-as bucura cand e motat si frumusel, stiu ca nu ii place si ca incearca sa isi dea jos cu labuta motul. Asa ca nu ii mai fac nici eu mot.

cum-sa-fiu-fericita

Cum sa fiu fericita e o intrebare care m-a framantat multa vreme, dar la care am inceput sa am raspunsuri cand am incetat sa gandesc in concepte. Cezanne, cu toate prostioarele si dragalaseniile lui, a fost un excelent profesor pentru mine. Si chiar daca uneori imi arata cat de valoros e punctul 3 in viata, adevaraul e ca am invatat usor usor sa fiu fericita uitandu-ma la lucruri altfel decat o faceam pana atunci. Si asigurandu-ma ca nu sunt inconjurata de idioti, dar asta e din alta poveste. 

 

Salvează

Salvează

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii