Cum isi face un om foarte ocupat timp de sport?

08.11.2016
om ocupat sport

Martin Zmelik , CEO CEZ Romania “ Pentru mine, sportul este o investitie”

L-am intalnit pe Martin la tura de recunoastere de la Maratonul Olteniei, eveniment organizat in august de CEZ Romania in zona orasului Rm Valcea, cu scopul de a strange fonduri pentru Spitalul Județean de Urgentă Ramnicu Vâlcea – secția Pediatrie si de a oferi comunitatii o ocazie de a face miscare in aer liber. Atunci cand am fost invitata sa particip alaturi de Martin la aceasta tura de recunoastere nu stiam prea multe despre ce inseamna mersul cu bicicleta altfel decat prin oras si trebuie sa recunosc si ca mi-am zis “Omul e CEO, cat sport poate sa faca?”. Cumva, desi fac sport de atatia ani, pana sa il intalnesc pe Martin eram victima a sablonului mental in care oamenii foarte ocupati trebuie sa aiba foarte putin timp pentru sport.

In ziua evenimentului tin minte ca mi-am dat jos bicicleta de pe masina si eram oarecum mandra de mine. Aveam o bicicleta bunicica, un echipament corect pentru temperatura de afara si nivelul de dificultate pe care il estimasem pentru traseu si cele cateva antrenamente pe care le facusem in vara imi dadeau incredere. Totul pana cand am ajuns la start si am dat peste un “monstru” de bicicleta care parca avea scris pe ea “PROFESIONIST IN MTB”. Intreb discret a cui e si o domnisoara draguta si amabila imi zice “A lui Martin, vine si el imediat”. A fost momentul in care mi-am dat seama ca mintea mea imi jucase o mica festa. Si toata tura de recunoastere a fost o buna ocazie sa vad cum un om extrem de ocupat, care conduce una dintre cele mai mari companii din Romania, isi FACE timp pentru sport. Asa ca l-am invitat sa imi raspunda catorva intrebari, ca sa invat cum se organizeaza cineva care are enorm de multe responsabilitati si totusi, este constant activ.

Prima mea intrebare a fost despre relatia cu sportul, de cand face miscare si care a fost istoricul personal in antrenamente. Martin Zmelik are 41 de ani, in copilarie a facut sport constant si a ajuns pana in zona de sport de performanta, dar a decis sa renunte la activitatile sportive odata cu incheierea studiilor universitare si sa isi dedice energia spre cerintele carierei. A venit in Romania in 2010 si spune ca pana la prima editie a Maratonului Olteniei nu mai facuse in mod constant sport.

– Martin, cum te-ai reapucat de sport?

– Am facut-o pentru prima editie a Maratonului, cand inca ma incredeam in anii din copilarie si facultate, in care eram foarte activ si imi spuneam ca o sa pot sa termin tura. Eu sunt competitiv si, cand la kilometrul 4 al cursei am inceput sa urcam, mi-am dat seama ca nu e despre competitie cu ceilalti, ci ca e o cursa impotriva corpului meu, neantrenat constant atatia ani. (Acel kilometru inseamna debutul unei etape de 4 km de urcare abrupta, in care mai curand impingi bicicleta mergand pe langa ea, incercand sa te misti cat de repede poti). Acel moment m-a facut sa constientizez cat de departe eram de forma fizica in care imi aduceam aminte ca am fost, mi-a spulberat bula de iluzii referitoare la rezistenta mea fizica si m-a facut sa constientizez abrupt unde, de fapt, ma situam. A fost un moment foarte greu pentru mine, sa trec de la mindset-ul de competitie la cel de “supravieture”, de lupta impotriva abandonului, de fapt. Am terminat greu cursa, de fapt sunt sigur ca au extins special pentru mine timpul de terminare al cursei (rade) si de atunci m-am reapucat de sport. Doream sa imi recastig corpul pe care il stiam si sa nu mai simt ca nu am optiuni.

-Cum a fost etapa cea noua, de “reapucare de sport”?

-Grea, foarte grea. Am reinceput sportul cu alergarea. Ieseam in parc si alergam. Dupa un an de zile ma alesesem, ce-i drept, cu cateva kilograme bune slabite, dar cu tensiuni si crampe in tot corpul. A fost momentul in care am decis sa cer ajutorul unui antrenor si sa aplic sfaturile lui. Acum, ma simt mult mai bine si stiu cum sa ma antrenez.

Martin e un barbat inalt, are aproape 1.90, vorbeste bland, dar energic si are o privire patrunzatoare si linistita.

-Si ce ai facut cu antrenorul tau?

Rade – Am reinvatat totul, pentru ca nu faceam nimic bine. Alergasem haotic si asta ma facuse sa imi pierd complet mobilitatea, iar statura mea inalta imi cauza dureri de spate si de articulatii. Antrenorul m-a invatat sa fac exercitii de stretching speciale, sa fac exercitii care sa ma ajute sa am masa musculara si m-a invatat cum sa imi dozez antrenamentele. Asta fac si acum, desi nu ma mai antrenez cu un antrenor personal.

-Ce te face sa faci sport?

– E o investitie in ziua mea, cand fac sport (cel mai des alearga afara, in parc, iar in sezonul rece face exercitii functionale in sala) ma simt energic, ma ajuta sa ma relaxez si astfel pot sa ma ocup mai eficient de problemele pe care trebuie sa le rezolv. Prefer sa fac sport dimineata devreme, pentru ca astfel incep bine ziua, dar daca nu reusesc, ma duc la pranz sau seara, in functie de cum am timp.

Martin munceste mult, foarte mult. Are responsabilitatea uneia dintre cele mai mari companii din Romania, CEZ. Spune ca in weekend isi rezerva timp pentru antrenamentele pe bicicleta pe care le face fie afara, cand e vremea frumoasa, fie acasa, pe bicicleta montata pe un suport special pentru antrenamente acasa.

martin zmelik

-Ai o dieta speciala?

-Nu, nu neaparat. Eu sunt ceh si, la fel ca si in Romania, la noi mancarea e foarte buna. E pacat (rade din nou, bonom). Imi place sa ma bucur de lucrurile pe care viata mi le ofera si mancarea e unul dintre ele. Stiu ca sunt unii oameni foarte organizati, care au si o dieta speciala, dar nu vreau sa merg atat de departe.

-Totusi, cum prioritizezi activitatile?

– E mai greu, sunt perioade in care am foarte mult de lucru si un program instabil si atunci mai reduc din antrenamentele din saptamana si incerc sa recuperez in weekend. Incerc sa fac 3 antrenamente pe saptamana, dar uneori e mai complicat. Atunci ma adaptez si recuperez in perioadele mai linistite, in care pot avea un program mai stabil. Dar imi fac timp pentru sport si am noroc cu faptul ca sotia mea e si ea o fire sportiva. Adeseori in weekend mergem impreuna cu bicicleta si asta ma incarca foarte mult. Pentru ca e timp de calitate pe care il petrecem impreuna si asta e mai important decat orice “timp” scos in antrenament.

De fapt, ideea de experienta comuna a stat la baza motivatiei de a face Maratonul Olteniei. A vrut, impreuna cu echipa sa, sa creeze o ocazie pentru ca oamenii sa faca sport, sa fie activi, sa aiba amintiri comune. Povesteste cu mandrie cum firme cu care colaborau si-au organizat echipe care vin la maraton an de an, unii insotiti de familii. Cel mai mult il bucura faptul ca Maratonul creste an de an.

<blockquote style=”text-align: justify;”>   -E incredibil ca din ce in ce mai multi oameni participa la Maraton. La inceput, participantii erau mai ales din Bucuresti, veneau la Valcea special pentru cursa. Acum sunt din ce in ce mai multi localnici, care revin an de an, e foarte frumos. Asa am si visat, sa creem o ocazie pentru localnici de a imparti trairile unui eveniment sportiv. Si e o buna ocazie sa strangem donatii pentru spitalul de copii din oras.</blockquote>

Am fost foarte incantata, in ziua cursei, cand Martin mi-a spus ca toate fondurile colectate de la participanti plus o suma consistenta din partea companiei CEZ sunt redirectionate direct catre spital, in scopuri caritabile. Tot in ziua cursei, cand portiunile de drum mi se pareau grele, cumva Martin aparea de nicaieri si imi zicea cate o incurajare. Mi-a spus si unele lucruri tehnice, pe care nu le stiam (“- Acum schimba pe foaia cealalta, ca obosesti!” imi striga trecand in viteza pe langa mine, cand eu abia imi mai simteam picioarele).

Tura de recunoastere a fost grea. Erau 11 grade sus pe deal, ploua marunt si pamantul reavan mirosea a frig. Compresiile mele de gamba erau pline de noroi si imi simteam mainile inclestate pe ghidonul ud. Am terminat cu bine cursa, iar cand am ajuns la hotel eram sleita de oboseala si de foame. Dar eram fericita ca terminasem, ca imi infransesem frica de nou si de cazaturi, avem incredere in mine mult mai multa decat la inceputul cursei si intelesesem ceva in plus despre sport. Ca sportul este despre ce faci tu cu tine, dar este si despre comunitatea in care te antrenezi. Ca e despre competitia cu tine sau cu traseul si ca, asa cum bine spune Martin, e ceva ce faci ca sa te simti bine, ca sa te incarci, ca sa te conectezi altfel cu tine.

Martin vorbeste energic si incantat de proiectele sportive. Abia asteapta editia de anul viitor a Maratonului, vorbeste insufletit despre motivatia de a face miscare si mai ales despre oamenii pe care ii intalneste ma Maraton. Se bucura enorm cand ii vede ca revin, pe multi dintre ei ii stie deja si ii recunoaste an de an in multime. E mandru ca si-a inspirat colaboratorii sa faca miscare si vrea sa fie un exemplu pentru ei.

E un exemplu si pentru mine, pentru ca rar mi-a fost dat sa vad atata limpezime intr-un om. Judeca sportul onest, cu luciditate si empatie. E orientat catre gasirea solutiilor si trateaza situatiile solicitante cu optimism. Stie ca e ocupat, dar prioritizeaza. Merge dupa experienta, de fiecare data si imi povesteste razand ca isi cumpara echipamentul de sport din magazin, pentru ca ii place interactiunea cu oamenii. Si-ar dori o bicicleta noua, dar o sa mai astepte cateva luni, pentru ca are si alte cheltuieli pe lista si bicicletele sunt foarte scumpe. Are chipul senin si se bucura ca tocmai a scapat de gipsul de la mana. Si-o fisurase de curand, in vacanta, mergand cu bicicleta.


Martin Zmelik este nominalizat in topul celor mai apreciati CEO din Romania. Si pentru mine e un om care te inspira, te provoaca si te sustine cand ti-e greu. Iar a fi un lider asta inseamna, pana la urma, cel putin atat cat am inteles eu despre leadership si exemplul personal.

Articole Similare


Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi facuta publicaToate campurile marcate cu * sunt obligatorii